3 definiții pentru năstăvitor năstăvitoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
năstăvitor sm [At: TETRAEV. (1574), 240 / V: ~toriu / Pl: ~i / E: năstăvi + -tor] (Înv) Îndrumător divin.
năstăvitoriu sm vz năstăvitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
năstăvitór, năstăvitóri, s.m. (înv.) conducător, îndrumător, învățător (divin).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: năstăvitor
năstăvitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
năstăvitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)