9 definiții pentru născior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

născior sn [At: JIPESCU, O. 53 / V: ~șcior / Pl: ~oare / E: năsuc + -ior] 1-2 (Șhp) Năsuc (1-2).

NĂSCIÓR, născioare, s. n. Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

NĂSCIÓR, născioare, s. n. Năsuc. Era o femeie nostimă, cu obrajii de păpușă, cu născiorul obraznic. REBREANU, I. 104.

nășcior[1] sn vz născior corectată

  1. În original, greșit accentuat: nășcior LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născiór s. n. (sil. -cior), pl. născioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSCIOR s. năsuc, năsușor, năsuț.

Intrare: născior
  • silabație: năs-cior info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născior
  • născiorul
  • născioru‑
plural
  • născioare
  • născioarele
genitiv-dativ singular
  • născior
  • născiorului
plural
  • născioare
  • născioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

născior

etimologie:

  • Năsuc + sufix -ior.
    surse: DEX '09 DEX '98