10 definiții pentru născare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

născare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 247 / Pl: ~cări / E: naște + -are] 1 (Rar) Naștere (1). 2 (Pop) Venire pe lume a unei ființe. 3 (Îlaj) De ~ Cu care s-a născut cineva. 4 (Îal) Originar. 5 (Îlav) Din ~ De la începutul existenței. 6 (Rar; îlv) A da ~ A naște (1). 7 (Îal) A produce. 8 (Îal) A cauza.

NĂSCÁRE s. f. (Rar) Naștere. Astă născare fără vreme cam supără pre tata. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Loc. adv. Din născare = din naștere. Midas... cam prostănac din născare, tot ce făcea îi ieșea d-a-ndoasele. ISPIRESCU, U. 108. Prostia din născare, leac nu mai are. NEGRUZZI, S. I 248.

NĂSCÁRE ~ări f. pop. v. NAȘTERE. ◊ Din ~ de la naștere. /a (se) naște + suf. ~are

născáre f. (var. d. naștere. Cp. cu crezare, prezare, vînzare). Din născare, din naștere, congenital: boala din născare leac nu maĭ are (Prov.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născáre s. f., g.-d. art. născării; pl. născări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSCÁRE s. v. naștere, parturiție, procreare, procreație.

născare s. v. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.

Intrare: născare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născare
  • născarea
plural
  • născări
  • născările
genitiv-dativ singular
  • născări
  • născării
plural
  • născări
  • născărilor
vocativ singular
plural

născare

etimologie:

  • Naște + sufix -are.
    surse: DEX '98 DEX '09