2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

nărăvi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~vesc / E: nărav] 1-2 vr A lua un obicei (rău). 3 vr A se deda la rău. 4 vrr (Trs; Ban) A cădea de acord Si: a se înțelege. 5 vrr (Trs; Ban) A se împăca. 6 vrr (Irn) A nu se înțelege. 7 vrr (Pex) A se certa. 8 vrr (Trs) A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 vi (Înv) A permite. 10 vi (Înv) A amâna pe cineva la plata unei datorii Si: a păsui. corectată

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. Refl. 1. A se deprinde, a se învăța cu nărav (1). Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. ◊ Tranz. (Rar) Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. 2. (Învechit și regional) A se înțelege, a se împăca, a fi de acord; a fi sau a trăi în bună înțelegere cu cineva. Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. ♦ (Neobișnuit) A se potrivi. La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. – Variantă: înnărăvi (CREANGĂ, P. 285) vb. IV.

A NĂRĂVÍ ~ésc tranz. A face să se nărăvească. /Din nărav

A SE NĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav

nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).

înărăvi vr [At: DIONISIE, C. 389 / Pzi: ~vesc / E: în- + nărăvi] A se nărăvi.

nărăvésc și înărăvésc v. tr. (d. nărav; rus. nravitisĕa, a plăcea). Deprind cu năravurĭ, cu obiceĭurĭ rele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 nărăveáscă

nărăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. nărăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂRĂVÍ vb. v. împăca, înțelege.

nărăvi vb. v. ÎMPĂCA. ÎNȚELEGE.

Intrare: nărăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nărăvi
  • nărăvire
  • nărăvit
  • nărăvitu‑
  • nărăvind
  • nărăvindu‑
singular plural
  • nărăvește
  • nărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nărăvesc
(să)
  • nărăvesc
  • nărăveam
  • nărăvii
  • nărăvisem
a II-a (tu)
  • nărăvești
(să)
  • nărăvești
  • nărăveai
  • nărăviși
  • nărăviseși
a III-a (el, ea)
  • nărăvește
(să)
  • nărăvească
  • nărăvea
  • nărăvi
  • nărăvise
plural I (noi)
  • nărăvim
(să)
  • nărăvim
  • nărăveam
  • nărăvirăm
  • nărăviserăm
  • nărăvisem
a II-a (voi)
  • nărăviți
(să)
  • nărăviți
  • nărăveați
  • nărăvirăți
  • nărăviserăți
  • nărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • nărăvesc
(să)
  • nărăvească
  • nărăveau
  • nărăvi
  • nărăviseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvire
  • ‑nnărăvire
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvind
  • ‑nnărăvind
  • înnărăvindu‑
  • ‑nnărăvindu‑
singular plural
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvii
  • ‑nnărăvii
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (tu)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
(să)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
  • înnărăveai
  • ‑nnărăveai
  • înnărăviși
  • ‑nnărăviși
  • înnărăviseși
  • ‑nnărăviseși
a III-a (el, ea)
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăvea
  • ‑nnărăvea
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvise
  • ‑nnărăvise
plural I (noi)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
(să)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvirăm
  • ‑nnărăvirăm
  • înnărăviserăm
  • ‑nnărăviserăm
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (voi)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
(să)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăveați
  • ‑nnărăveați
  • înnărăvirăți
  • ‑nnărăvirăți
  • înnărăviserăți
  • ‑nnărăviserăți
  • înnărăviseți
  • ‑nnărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăveau
  • ‑nnărăveau
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăviseră
  • ‑nnărăviseră
Intrare: înărăvi
înărăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nărăvi înnărăvi

etimologie:

  • nărav
    surse: DEX '09 DEX '98