17 definiții pentru năimi naimi nămi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimi vt [At: VARLAAM, C. 155 / P: nă-i~ / V: (îrg) nămi, (înv) năiemi, (reg) năcmi, nimi / Pzi: ~mesc / E: năiem] 1-2 (Îvp) A închiria (de la cineva sau) cuiva bunuri mobile sau imobile. 3 (Îvp) A angaja pe cineva pentru executarea unei lucrări. 4 (Trs) A mitui.

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A angaja pe cineva pentru o muncă; a tocmi. Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. ◊ Refl. Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. 2. A închiria; a arenda. Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. – Variante: (regional) naimí (I. IONESCU, D. 365), nămí (NEGRUZZI, S. I 260) vb. IV.

A SE NĂIMÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăți; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

A NĂIMÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înțelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

năimì v. a tocmi cu plată (lucrători, slugi, etc.). [Slav. NAIMATI].

NĂMÍ vb. IV v. năimi.

năimésc v. tr. (vsl. na-imati, a năĭmi, d. imati, ĭenti-imon, a prinde, a lua; sîrb. naĭmiti; got. niman, germ. nehmen. V. primesc, uĭmesc). Rar azĭ. Tocmesc, angajez (lucrătorĭ, servitorĭ). – Și năĭemesc, nămesc și înnăĭmesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimí vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năimească


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂIMÍ vb. v. angaja, arenda, băga, intra, încadra, închiria, lua, numi, primi, tocmi, vârî.

năimi vb. v. ANGAJA. ARENDA. BĂGA. INTRA. ÎNCADRA. ÎNCHIRIA. LUA. NUMI. PRIMI. TOCMI. VÎRÎ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năimí, năimesc, (nămní), vb. tranz., refl. – (reg.; înv.) A (se) tocmi pentru o muncă, a (se) angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea, 1924, II: 66). – Din sl. na-imati (Șăineanu, Scriban); din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).

nămí, nămesc, (nămní), vb. refl. – A se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea 1924 II: 66). – Din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).

Intrare: năimi
  • silabație: nă-i-mi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năimi
  • năimire
  • năimit
  • năimitu‑
  • năimind
  • năimindu‑
singular plural
  • năimește
  • năimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năimesc
(să)
  • năimesc
  • năimeam
  • năimii
  • năimisem
a II-a (tu)
  • năimești
(să)
  • năimești
  • năimeai
  • năimiși
  • năimiseși
a III-a (el, ea)
  • năimește
(să)
  • năimească
  • năimea
  • năimi
  • năimise
plural I (noi)
  • năimim
(să)
  • năimim
  • năimeam
  • năimirăm
  • năimiserăm
  • năimisem
a II-a (voi)
  • năimiți
(să)
  • năimiți
  • năimeați
  • năimirăți
  • năimiserăți
  • năimiseți
a III-a (ei, ele)
  • năimesc
(să)
  • năimească
  • năimeau
  • năimi
  • năimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naimi
  • naimire
  • naimit
  • naimitu‑
  • naimind
  • naimindu‑
singular plural
  • naimește
  • naimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naimesc
(să)
  • naimesc
  • naimeam
  • naimii
  • naimisem
a II-a (tu)
  • naimești
(să)
  • naimești
  • naimeai
  • naimiși
  • naimiseși
a III-a (el, ea)
  • naimește
(să)
  • naimească
  • naimea
  • naimi
  • naimise
plural I (noi)
  • naimim
(să)
  • naimim
  • naimeam
  • naimirăm
  • naimiserăm
  • naimisem
a II-a (voi)
  • naimiți
(să)
  • naimiți
  • naimeați
  • naimirăți
  • naimiserăți
  • naimiseți
a III-a (ei, ele)
  • naimesc
(să)
  • naimească
  • naimeau
  • naimi
  • naimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămi
  • nămire
  • nămit
  • nămitu‑
  • nămind
  • nămindu‑
singular plural
  • nămește
  • nămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămesc
(să)
  • nămesc
  • nămeam
  • nămii
  • nămisem
a II-a (tu)
  • nămești
(să)
  • nămești
  • nămeai
  • nămiși
  • nămiseși
a III-a (el, ea)
  • nămește
(să)
  • nămească
  • nămea
  • nămi
  • nămise
plural I (noi)
  • nămim
(să)
  • nămim
  • nămeam
  • nămirăm
  • nămiserăm
  • nămisem
a II-a (voi)
  • nămiți
(să)
  • nămiți
  • nămeați
  • nămirăți
  • nămiserăți
  • nămiseți
a III-a (ei, ele)
  • nămesc
(să)
  • nămească
  • nămeau
  • nămi
  • nămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năimi naimi nămi învechit popular

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: angaja tocmi 4 exemple
    exemple
    • Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93.
      surse: DLRLC
    • A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.
      surse: DLRLC
    • Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • năiem (învechit „chirie” din limba slavă (veche)).
    surse: DEX '09 DEX '98