opțiuni
  • info

21 de definiții pentru năimi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMI, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămi vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

NĂIMI, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămi vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimi vt [At: VARLAAM, C. 155 / P: nă-i~ / V: (îrg) nămi, (înv) năiemi, (reg) năcmi, nimi / Pzi: ~mesc / E: năiem] 1-2 (Îvp) A închiria (de la cineva sau) cuiva bunuri mobile sau imobile. 3 (Îvp) A angaja pe cineva pentru executarea unei lucrări. 4 (Trs) A mitui.

NĂIMI, năimesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A angaja pe cineva pentru o muncă; a tocmi. Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. ◊ Refl. Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. 2. A închiria; a arenda. Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. – Variante: (regional) naimi (I. IONESCU, D. 365), nămi (NEGRUZZI, S. I 260) vb. IV.

A NĂIMI ~esc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înțelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

A SE NĂIMI mă ~esc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăți; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

năimì v. a tocmi cu plată (lucrători, slugi, etc.). [Slav. NAIMATI].

NĂMI vb. IV v. năimi.

năcmi v vz năimi

năiemi vi vz năimi

nămi v vz năimi

nimi2 v vz năimi

NAIMI vb. IV v. năimi.

năimésc v. tr. (vsl. na-imati, a năĭmi, d. imati, ĭenti-imon, a prinde, a lua; sîrb. naĭmiti; got. niman, germ. nehmen. V. primesc, uĭmesc). Rar azĭ. Tocmesc, angajez (lucrătorĭ, servitorĭ). – Și năĭemesc, nămesc și înnăĭmesc.

nămésc V. năĭmesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năimi (a ~) (înv., pop.) (desp. nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimesc, 3 sg. năimește, imperf. 1 năimeam; conj. prez. 1 sg. să năimesc, 3 să năimească

năimi (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimesc, imperf. 3 sg. năimea; conj. prez. 3 să năimească

năimi vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimesc, imperf. 3 sg. năimea; conj. prez. 3 sg. și pl. năimească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂIMI vb. v. angaja, arenda, băga, intra, încadra, închiria, lua, numi, primi, tocmi, vârî.

năimi vb. v. ANGAJA. ARENDA. BĂGA. INTRA. ÎNCADRA. ÎNCHIRIA. LUA. NUMI. PRIMI. TOCMI. VÎRÎ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năimi, năimesc, (nămni), vb. tranz., refl. – (reg.; înv.) A (se) tocmi pentru o muncă, a (se) angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea, 1924, II: 66). – Din sl. na-imati (Șăineanu, Scriban); din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).

nămi, nămesc, (nămni), vb. refl. – A se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea 1924 II: 66). – Din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).

Intrare: năimi
  • silabație: nă-i-mi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năimi
  • năimire
  • năimit
  • năimitu‑
  • năimind
  • năimindu‑
 singular plural
  • năimește
  • năimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năimesc
 (să)
  • năimesc
  • năimeam
  • năimii
  • năimisem
a II-a (tu)
  • năimești
 (să)
  • năimești
  • năimeai
  • năimiși
  • năimiseși
a III-a (el, ea)
  • năimește
 (să)
  • năimească
  • năimea
  • năimi
  • năimise
plural I (noi)
  • năimim
 (să)
  • năimim
  • năimeam
  • năimirăm
  • năimiserăm
  • năimisem
a II-a (voi)
  • năimiți
 (să)
  • năimiți
  • năimeați
  • năimirăți
  • năimiserăți
  • năimiseți
a III-a (ei, ele)
  • năimesc
 (să)
  • năimească
  • năimeau
  • năimiră
  • năimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naimi
  • naimire
  • naimit
  • naimitu‑
  • naimind
  • naimindu‑
 singular plural
  • naimește
  • naimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naimesc
 (să)
  • naimesc
  • naimeam
  • naimii
  • naimisem
a II-a (tu)
  • naimești
 (să)
  • naimești
  • naimeai
  • naimiși
  • naimiseși
a III-a (el, ea)
  • naimește
 (să)
  • naimească
  • naimea
  • naimi
  • naimise
plural I (noi)
  • naimim
 (să)
  • naimim
  • naimeam
  • naimirăm
  • naimiserăm
  • naimisem
a II-a (voi)
  • naimiți
 (să)
  • naimiți
  • naimeați
  • naimirăți
  • naimiserăți
  • naimiseți
a III-a (ei, ele)
  • naimesc
 (să)
  • naimească
  • naimeau
  • naimiră
  • naimiseră
nimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năiemi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năcmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămi
  • nămire
  • nămit
  • nămitu‑
  • nămind
  • nămindu‑
 singular plural
  • nămește
  • nămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămesc
 (să)
  • nămesc
  • nămeam
  • nămii
  • nămisem
a II-a (tu)
  • nămești
 (să)
  • nămești
  • nămeai
  • nămiși
  • nămiseși
a III-a (el, ea)
  • nămește
 (să)
  • nămească
  • nămea
  • nămi
  • nămise
plural I (noi)
  • nămim
 (să)
  • nămim
  • nămeam
  • nămirăm
  • nămiserăm
  • nămisem
a II-a (voi)
  • nămiți
 (să)
  • nămiți
  • nămeați
  • nămirăți
  • nămiserăți
  • nămiseți
a III-a (ei, ele)
  • nămesc
 (să)
  • nămească
  • nămeau
  • nămiră
  • nămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năimi, năimescverb

învechit popular
  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: angaja tocmi
    • format_quote Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. DLRLC
    • format_quote A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88. DLRLC
    • format_quote Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. DLRLC
    • format_quote Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. DLRLC
  • 2. tranzitiv Arenda, închiria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arenda închiria
    • format_quote Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
etimologie:
  • năiem (învechit „chirie” din limba slavă (veche)). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.