8 definiții pentru năier

NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș, corăbier. Unde-i căpitanul Ce-nfrunta vecia ? Unde-i sînt năierii, Ce-au vînat misterul Stelelor puzderii ? LESNEA, I. 45. Pe țărm erau stoluri de fete Cu drag de năier ascultîndȘi ele rîdeau scuturînd Mori albe din negrele plete. COȘBUC, P. I 81.

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năiér s. m. (sil. -ier), pl. năiéri

năier m. corăbier: cu drag de năier ascultând COȘBUC.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: năier
năier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năier năierul
plural năieri năierii
genitiv-dativ singular năier năierului
plural năieri năierilor
vocativ singular
plural