5 definiții pentru năiemnic naiemnic năimnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năiemnic sm [At: CORESI, EV. 313 / V: naiemnic, năimnic / Pl: ~ici / E: slv наиємьникъ] (Îrg) Persoană care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă.

năĭémnic m. (vsl. naĭemnikŭ). Vechĭ. Mercenar, simbriaș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năiémnic, năiémnici, s.m. (înv. și reg.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă; năimit.

Intrare: năiemnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năiemnic
  • năiemnicul
  • năiemnicu‑
plural
  • năiemnici
  • năiemnicii
genitiv-dativ singular
  • năiemnic
  • năiemnicului
plural
  • năiemnici
  • năiemnicilor
vocativ singular
plural
naiemnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năimnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)