11 definiții pentru nădrăgar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

nădrăgar sm [At: IORDAN, L. R. A. 162 / Pl: ~i / E: nădrag + -ar] (Iuz) 1 (Dep) Termen folosit de țărani pentru a desemna un orășean care purta pantaloni după moda apuseană Si: pantalonar. 2 (Pex) Orășean.

NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Depreciativ) Tîrgoveț, orășean.

NĂDRĂGÁR ~i m. înv. depr. Orășean care purta pantaloni confecționați după moda occidentală. /nădrag + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgár s. m. (sil. -dră-), pl. nădrăgári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDRĂGÁR s. v. orășean, târgoveț.

nădrăgar s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.

Intrare: nădrăgar
  • silabație: nă-dră-gar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădrăgar
  • nădrăgarul
  • nădrăgaru‑
plural
  • nădrăgari
  • nădrăgarii
genitiv-dativ singular
  • nădrăgar
  • nădrăgarului
plural
  • nădrăgari
  • nădrăgarilor
vocativ singular
  • nădrăgarule
  • nădrăgare
plural
  • nădrăgarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nădrăgar

etimologie:

  • Nădrag + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09