5 definiții pentru năclăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

năclăia sf [At: PAMFILE, J. II, 156 / P: ~clă-ia~ / Pl: ~ieli / E: năclăi + -eală] 1 Năclăire (1). 2 (Ccr) Substanță grasă, cleioasă, murdară, care năclăiește (1). 3 Stare de murdărie datorată năclăirii (2).

NĂCLĂIÁLĂ ~iéli f. 1) Substanță cleioasă, vâscoasă, care năclăiește ceva. 2) Aceea ce este năclăit. /a (se) năclăi + suf. ~ială


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năclăiálă (nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

năclăiálă s. f. (sil. -clă-), g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

Intrare: năclăială
năclăială substantiv feminin
  • silabație: nă-clă- info
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năclăia
  • năclăiala
plural
  • năclăieli
  • năclăielile
genitiv-dativ singular
  • năclăieli
  • năclăielii
plural
  • năclăieli
  • năclăielilor
vocativ singular
plural

năclăială

  • 1. Faptul de a (se) năclăi.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. concretizat Substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește).
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Năclăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09