opțiuni
  • info

23 de definiții pentru mâglisi

din care

Explicative DEX

MÂGLISI, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.

MÂGLISI, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși. – Et. nec.

mâglisi [At: MOXA, 381/23 /V: măng-, mag-, mig-, migliși, miclisi, migrisi / Pzi: ~esc / E: ns cf mâglă3] (Mun) 1-2 vtrp A (se) amăgi cu laude. 3 vt A măguli. 4 vr (D. câini; îf migrisi) A se gudura.

maglisi v vz măglisi

miclisi v vz mâglisi

miglisi v vz mâglisi

miglisi v vz mâglisi

migliși v vz mâglisi

migrisi v vz mâglisi

MÎGLISI, mîglisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A linguși pe cineva spre a-l înșela; a amăgi, a păcăli. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli că o să dai numai și numai preste plăceri. ISPIRESCU, U. 23. S-a luat cu binișorul pe lîngă el; a-nceput să-l mîngiie și să-l mîglisească. CARAGIALE, O. III 37.

măglisésc v. tr. (cp. cu pol. machlowac, a amăgi, deși pare ngr.). Vest. Moxa. Amăgesc, înșel. – Azĭ (mîgl-): l-a mîglisit și l-a șutulit și l-a dus la tribunal de ĭ-a făcut o hîrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 mînglășitură, amăgitură.

mîglisésc, mînglășitúră, V. măglisesc.

Ortografice DOOM

mâglisi (a ~) (reg.) (desp. mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisesc, 3 sg. mâglisește, imperf. 1 mâgliseam; conj. prez. 1 sg. să mâglisesc, 3 să mâglisească

mâglisi (a ~) (reg.) (mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisesc, imperf. 3 sg. mâglisea; conj. prez. 3 să mâglisească

mâglisi vb. (sil -gli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisesc, imperf. 3 sg. mâglisea; conj. prez. 3 sg. și pl. mâglisească

Sinonime

MÂGLISI vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

mîglisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. LINGUȘI. MĂGULI. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Regionalisme / arhaisme

miglisi (migliși), miglisesc (miglișesc), vb. IV (reg.) V. mâglisi.

Tezaur

MAGLISÍ vb. IV v. mîglisi.

MICLISÍ vb. IV v. mîglisi.

MIGLISÍ vb. IV v. mîglisi.

MIGLIȘÍ vb. IV v. mîglisi.

MIGRISI vb. IV v. mîglisi.

MÎGLISI vb. IV. Tranz. (Munt.) A înșela (cu promisiuni, cu laude), a amăgi; a măguli, a linguși. Se apropiară d-insul nește arumitori hitleani și-l mîglisiră de-și goni pre muma-sá împărăteasa de la dinsu. MOXA, 381/23. Limba cea deslușită și dulce mîngîie și mîglisește pe om. PISCUPESCU, O. 171/15. Începu a se preface și a mîglisi pe pescar. GORJAN, H. I, 45/19. A-nceput să-l mîngîie și să-l mîgliseascâ. CARAGIALE, S. N. 34. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli. ISPIRESCU, U. 23. Se lăsă să fie măglisit. id. L. 280,. cf. 219, 324. Pe lîngă fată să da, Cu vorba o mîglisea. PĂSCULESCU, L, P. 263. Miglisește cu vorba pe turturică. RĂDULESCU-CODIN, Î. 16, cf. ALR I 1 454/856. ◊ R e f l. pas. Lumea se mîglisește Cu feluri de religii, I. VĂCĂRESCUL, P. 47/7. ♦ R e f l. (Despre cîini, în forma migrisi) A se gudura (Albești-Cîmpulung). ALR I 1 153/770. - Prez. ind.: mîglisesc. - Și: mănglisi (DR. IV, 1 264), maglisí (PONTBRIANT, D., BARCIANU), miglisi, miglișí (MAT. DIALECT, I, 231), miclisí (GR. S. V, 45), migrisi vb. IV. – Etimologia necunoscută. Cf. m î g l ă3.

Intrare: mâglisi
  • silabație: mâ-gli-si info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâglisi
  • mâglisire
  • mâglisit
  • mâglisitu‑
  • mâglisind
  • mâglisindu‑
 singular plural
  • mâglisește
  • mâglisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâglisesc
 (să)
  • mâglisesc
  • mâgliseam
  • mâglisii
  • mâglisisem
a II-a (tu)
  • mâglisești
 (să)
  • mâglisești
  • mâgliseai
  • mâglisiși
  • mâglisiseși
a III-a (el, ea)
  • mâglisește
 (să)
  • mâglisească
  • mâglisea
  • mâglisi
  • mâglisise
plural I (noi)
  • mâglisim
 (să)
  • mâglisim
  • mâgliseam
  • mâglisirăm
  • mâglisiserăm
  • mâglisisem
a II-a (voi)
  • mâglisiți
 (să)
  • mâglisiți
  • mâgliseați
  • mâglisirăți
  • mâglisiserăți
  • mâglisiseți
a III-a (ei, ele)
  • mâglisesc
 (să)
  • mâglisească
  • mâgliseau
  • mâglisiră
  • mâglisiseră
maglisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
migrisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
migliși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miglisi
  • miglisire
  • miglisit
  • miglisitu‑
  • miglisind
  • miglisindu‑
 singular plural
  • miglisește
  • miglisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miglisesc
 (să)
  • miglisesc
  • migliseam
  • miglisii
  • miglisisem
a II-a (tu)
  • miglisești
 (să)
  • miglisești
  • migliseai
  • miglisiși
  • miglisiseși
a III-a (el, ea)
  • miglisește
 (să)
  • miglisească
  • miglisea
  • miglisi
  • miglisise
plural I (noi)
  • miglisim
 (să)
  • miglisim
  • migliseam
  • miglisirăm
  • miglisiserăm
  • miglisisem
a II-a (voi)
  • miglisiți
 (să)
  • miglisiți
  • migliseați
  • miglisirăți
  • miglisiserăți
  • miglisiseți
a III-a (ei, ele)
  • miglisesc
 (să)
  • miglisească
  • migliseau
  • miglisiră
  • miglisiseră
miclisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâglisi, mâglisescverb

  • 1. regional A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amăgi linguși măguli păcăli înșela
    • format_quote Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli că o să dai numai și numai preste plăceri. ISPIRESCU, U. 23. DLRLC
    • format_quote S-a luat cu binișorul pe lîngă el; a-nceput să-l mîngiie și să-l mîglisească. CARAGIALE, O. III 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.