21 de definiții pentru maliție
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MALIȚIE, (2) maliții, s. f. (Livr.) 1. Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. 2. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiune s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.
maliție sf [At: FIS. 41 / V: (înv) ~icie, ~iune / Pl: ~ii / E: fr malice, lat malitia] 1 (Liv) Înclinare de a fi răutăcios Si: malițiozitate (1), răutate. 2 Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă Si: malițiozitate (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALIȚIE, maliții, s. f. (Livr.) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiune s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MALIȚIE s. f. (Livresc) Răutate, atitudine răutăcioasă. E un om cu... ochi vii în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție, SADOVEANU, V. F. 34. Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALIȚIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen. -iei, var. malițiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MALIȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MALIȚIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acțiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliției; Sil. -ți-e] /<fr. malice, lat. malitia[1]
- Var. malițiune — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maliție f. 1. inclinațiune de a face rău; 2. simplă dispozițiune la veselie și glumă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALIȚIUNE s. f. v. maliție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MALIȚIUNE s. f. v. maliție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
malicie sf vz maliție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
malițiune sf vz maliție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALIȚIUNE s.f. v. maliție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
maliție (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. maliția (desp. -ți-a), g.-d. art. maliției; (fapte) pl. maliții, art. malițiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maliție (livr.) (-ți-e) s. f., art. maliția (-ți-a), g.-d. art. maliției; (fapte) pl. maliții, art. malițiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maliție s. f. (sil. -ți-e), art. maliția (sil. -ți-a), g.-d. art. maliției; (fapte) pl. maliții, art. malițiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var. malițiune — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MALIȚIE s. v. răutate.[1]
- Var. malițiune — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maliție s. v. RĂUTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Maliție ≠ mărinimie[1]
- Var. malițiune — LauraGellner
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
maliție (maliții), s. f. – Viclenie, răutate. Fr. malice. – Der. malițios, adj., din fr. malicieux; malițiozitate, s. f. (răutate).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MALÍȚIE s. f. (Livresc) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. Cf. FIS. 41, PONTBRIANT, D. N-a putut face alta, decît a căuta, în maliția unui om just, mîngîiere. CARAGIALE, O. VII, 4, cf. DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. E un om cu... ochii vii, în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție. SADOVEANU, V. F. 34, cf. id. O. L. 50, id. O. X, 500. Fata dumneavoastră, zise ea cu o maliție molatecă, trebuie să aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. CĂLINESCU, E. O. II, 40, cf. 11, 36. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. Dacă nu m-ar chema Maria? zise ea, sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82. - Pl.: maliții. – Și: (învechit) malície s. f. COSTINESCU. - Din fr. malice. – Cf. lat. m a l i t i a.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALICIE s. f. v. maliție.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
maliție, malițiisubstantiv feminin
- 1. Înclinarea de a fi malițios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: malițiozitate răutate
- E un om cu... ochi vii în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție. SADOVEANU, V. F. 34. DLRLC
- Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82. DLRLC
-
- 2. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- malice DEX '09 DEX '98 DN
- malitia DEX '09 DEX '98 DN