12 definiții pentru muzicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță.

MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță.

muzicuță sf [At: PAS, 2, II, 93 / V: (reg) mozinc~ / Pl: ~țe / E: muzică + -uță] 1 Mic instrument muzical de suflat, format dintr-un șir de tuburi cu ancii de metal, închise într-o cutiuță îngustă, paralelipipedică Si: armonică, (reg) muzică (14). 2 (Imp) Camerton. 3 (Îs) ~ mecanică Flașnetă. 4 (Arg) Gură, considerată ca organ al vorbirii. 5 (Pex) Zgomot. 6 (Reg; îe) A avea ~ A vorbi excesiv. 7 (Reg; îf mozincuța) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; îf mozincuța) Melodie după care se execută muzicuța (8). 9 (Pex; irn) Scandal. 10 (Irn) Ceartă.

MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. (Adesea determinat prin «de gură») Mic instrument muzical de suflat, format dintr-un șir de tuburi cu ancii de metal, închise într-o cutiuță îngustă, dreptunghiulară; armonică de gură. Mîna dreaptă se urcă încet spre buzunarul de la pieptul salopetei, pipăi ușor o clipă, scoase o muzicuță de gură mare și strălucitoare. DUMITRIU, V. I 100. ♦ Fig. (Familiar) Gură. Mai tacă-ți muzicuța.

MUZICÚȚĂ ~e f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muzicúță s. f., g.-d. art. muzicúței; pl. muzicúțe

muzicúță s. f., g.-d. art. muzicúței; pl. muzicúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUZICÚȚĂ s. v. camerton, gură.

MUZICUȚĂ s. (MUZ.) armonică, (rar) eolină. (Cîntă la ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muzicuță, instrument muzical de suflat, la care sunetele se obțin nu numai prin expirație, ci și prin inspirația coloanei de aer. Se compune dintr-un schelet de lemn, la care sunt scobite mai multe orificii dispuse pe un rând sau două (în funcție de tipul sau mărimea instr.). Pe acest schelet sunt fixate două plăci de metal cu lame flexibile din alamă, care produce sunete, unele în contact cu coloana de aer expirată iar celelalte cu coloana de aer inspirată. M. se fabrică în foarte variate tipuri, modele și dimensiuni, între care unele cromatice*. Prin utilizarea diferitelor tipuri de m., se pot alcătui ansambluri (numite uneori și orchestre de m.). Sin.: armonică de gură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea muzicuță expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc

Intrare: muzicuță
muzicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muzicuță
  • muzicuța
plural
  • muzicuțe
  • muzicuțele
genitiv-dativ singular
  • muzicuțe
  • muzicuței
plural
  • muzicuțe
  • muzicuțelor
vocativ singular
plural

muzicuță

etimologie:

  • Muzică + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09