muzicuță sf [At: PAS, 2, II, 93 / V: (reg) mozinc~ / Pl: ~țe / E: muzică + -uță] 1 Mic instrument muzical de suflat, format dintr-un șir de tuburi cu ancii de metal, închise într-o cutiuță îngustă, paralelipipedică Si: armonică, (reg) muzică (14). 2 (Imp) Camerton. 3 (Îs) ~ mecanică Flașnetă. 4 (Arg) Gură, considerată ca organ al vorbirii. 5 (Pex) Zgomot. 6 (Reg; îe) A avea ~ A vorbi excesiv. 7 (Reg; îf mozincuța) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; îf mozincuța) Melodie după care se execută muzicuța (8). 9 (Pex; irn) Scandal. 10 (Irn) Ceartă.