muzic sm [At: ȘINCAI, HR. II, 295/36 / S și: music / Pl: ~ici / E: lat musicus, it musico ger Musikus] (Înv) 1 Muzicant (1). 2 Muzician.

MUZIC- v. muzico-.

muzico- [At: DN³ / V: musico~, muzic~ / E: fr musico-, lat musica] Element de compunere savantă cu sensul: 1-2 (Referitor la) muzică. 3 Muzical. 4 Melodios.

MUSICO- v. muzico-.

MUZICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) muzică”, „muzical”, „melodios”. [Var. musico-, muzic-. / < fr. musico-, cf. lat. musica].

MUZIC(O)-, -MUZIE elem. „muzică”. (< fr. music/o/-, -musie, cf. lat. musica)

-MUZIE elem. muzic(o)-.

MUZIC s. v. muzicant, muzician.

muzic s. v. MUZICANT. MUZICIAN.

MUZICO- „melodie, muzică”. ◊ gr. mousike „muzică” > fr. musico-, it. id., germ. musiko- > rom. muzico-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., totalitate a studiilor care se ocupă cu muzica; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază istoria, estetica și teoria muzicii; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru muzică; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a audițiilor muzicale în scop terapeutic.

-MUZIE „melodie, muzică”. ◊ gr. mousia „muzică” > fr. -musie, germ. id. > rom. -muzie.