2 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții

MUZÉU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strângerea, păstrarea, cercetarea, punerea în valoare și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, științific, artistic etc.; clădire în care sunt păstrate și expuse astfel de obiecte. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar, prețios; b) (ir.) învechit. – Din lat. museum, germ. Museum, fr. musée.

MUZÉU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strângerea, păstrarea și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, științific, artistic etc.; clădire în care sunt păstrate și expuse astfel de obiecte. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar, prețios; b) (ir.) învechit. – Din lat. museum, germ. Museum, fr. musée.

MUZÉU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strîngerea, păstrarea și expunerea (pentru a fi văzute de public) a obiectelor care prezintă un interes artistic, istoric, științific etc.; clădire în care sînt păstrate și expuse asemenea obiecte, colecții etc. Aș dori să mai rămîn la Paris și să vizitez amănunțit oarecare muzee istorice și arheologice. C. PETRESCU, A. 303. ◊ Fig. într-o noapte doi școlari, frații Cuciuc, ne povestiseră nenorocirile lui Robinson Crusoe, și de atunci mintea mea devenise un muzeu de tablouri ce reprezentau corăbii sfărîmate de stînci. GHICA, S. 75. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar și prețios, vrednic de a figura într-un muzeu. Pereții sînt acoperiți cu tablouri și fotografii,piese rare, unele unice, de muzeu. STANCU, U.R.S.S. 72; b) (glumeț, despre obiecte) învechit (de tot). ♦ Templu antic dedicat muzelor. – Variantă: (popular) muzắu (STANCU, D. 178, C. PETRESCU, R. DR. 37) s. n.

muzéu s. n., art. muzéul; pl. muzée

MUZÉU s.n. Instituție care colecționează, păstrează și prezintă publicului obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc.; localul acestei instituții. ◊ De muzeu = a) rar, prețios; b) (ironic) învechit. [Pl. -ee, -euri. / cf. fr. musée, germ. Museum < lat. museum, gr. mouseion – templu al muzelor].

MUZÉU s. n. instituție care achiziționează, conservă și îndeosebi expune în vederea studierii, educării și delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc. (< fr. musée, germ. Museum, lat. museum)

MUZÉU ~e n. 1) Instituție care colecționează, studiază, păstrează și expune publicului monumente ale culturii materiale și spirituale. 2) Clădire în care se află această instituție. /<lat. museum, germ. Museum, fr. musée

muzeu n. locul unde sunt adunate obiecte de artă, de știință: muzeu de pictură, de arheologie. [Termen mitologic: templul consacrat Muzelor pe Acropole].

muzéŭ n., pl. ee (lat. muséum, d. vgr. museion, templu muzelor. V. muză, mozaic). În antichitate, templu muzelor. Un deal de lîngă Atena consacrat muzelor. O porțiune dintr’un palat din Alexandria în care Ptolemeŭ I îĭ adunase pe savanțiĭ și filosofiĭ ceĭ maĭ celebri și în care era renumita bibliotecă care a fost arsă de Arabĭ la 641. Local în care-s adunate obĭecte de artă orĭ de știință. Fig. Carte care conține multe lucrurĭ: un dicționar, cu numeroasele luĭ exemple, e un muzeŭ. A trece la muzeŭ, a dispărea din uz, din circulațiune, din vĭață și, pin urmare, a nu se maĭ găsi de cît la muzeŭ, vorbind de un obĭect, de un animal.

*cásă-muzéu s. f., g.-d. art. cásei-muzéu; pl. cáse-muzéu


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

muzéu s. n., art. muzéul; pl. muzée

MUZÉU (< fr., lat.; {s} gr. mouseion „templul muzelor”) s. n. instituție permanentă, creată pentru conservarea, cercetarea, punerea în valoare prin diferite mijloace și, mai ales, expunerea pentru instruirea și educarea publicului, a colecțiilor de obiecte de interes artistic, istoric, științific și tehnic. Primul muzeu a fost constituit, probabil, de colecția de picturi expuse într-o aripă a Propileelor Atenei (sec. 5 î. Hr.).

cásă-muzéu s. f. Casă a unei personalități în care s-a deschis un muzeu ◊ „În cadrul acțiunilor organizate la casa-muzeu H.C. Andersen, Ion Pas, traducătorul în limba română al povestirilor lui Andersen, a citit povestirea «Straiele noi ale împăratului».” Sc. 5 IV 63 p. 3. ◊ „Și așa cum stau pe bancă în ograda casei-muzeu, înconjurat de pomi și flori, în zumzetul dulce al albinelor, glasul lui Toader Hrib sună ca un text de cronică și am sentimentul că sunt martorul unei clipe de istorie.” Sc. 10 X 76 p. 1. ◊ „Sevilla este cunoscută și recunoscută după ruinele sale romane, după podul Alcantara și casa muzeu a lui El Greco.” I.B. 7 V 86 p. 4; v. și Mag. 7 I 67 p. 4, R.l. 24 I 73 p. 5, R.lit. 27 IX 84 p. 23 (din casă + muzeu)

castél-muzéu s. n. Castel folosit ca muzeu ◊ „În mod deosebit spărgătorii sunt atrași de zecile de castele-muzeu presărate în regiunea orașelor Koblenz și Bingen din Renania și în landul Hessen.” I.B. 3 XII 70 p. 4 (din castel + muzeu)

colécție-muzéu s. f. Colecție particulară de artă care a căpătat statut de muzeu ◊ „La Fălticeni [...] a fost deschisă colecția-muzeu a sculptorului Ion Irimescu, artist al poporului.” R.l. 14 II 75 p. 2 (din colecție + muzeu)

grădínă-muzéu s. f. Grădină cu funcție de muzeu ◊ „Mai fiecare teatru se putea revendica drept autor (chiar dacă în colaborare) al unei asemenea manifestări, fie că aceasta avea loc la Monumentul Eroilor Patriei, sau la Curtea Veche, în grădina-muzeu «Enescu», la Rotonda scriitorilor din Cișmigiu etc.” I.B. 9 VIII 75 p. 5 (din grădină + muzeu)

oráș-muzéu s. n. Oraș cu numeroase instituții de interes artistic, istoric etc; oraș care prin el însuși este un muzeu ◊ „Un oraș-muzeu” [Viena] Sc. 14 XI 62 p. 3. ◊ „Am avut sentimentul, după ce am văzut castelul de la Wawel din Cracovia și apoi vechiul colegiu, că mă aflu într-un mare oraș-muzeu în care istoria apasă implacabil pe ziduri.” R.l. 20 VII 74 p. 6. ◊ „Ravenna, oraș-muzeu” I.B. 18 VI 87 p. 2; v. și Cont. 28 IX 67 p. 5, 27 VIII 73 p. 12, R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din oraș + muzeu, după fr. ville-musée)

strádă-muzéu s. f.Strada-muzeu oferea privirilor câteva opere reprezentative semnate Zadkine, Okamoto, Schoffer și alții.” Sc. 19 VI 71 p. 6. ◊ „Cracovia: O stradă-muzeu [...] Este vorba de un program de restaurare a străzii principale de acces spre cunoscutul castel de pe colina Wawel, în prezent transformat în muzeu.” I.B. 10 I 74 p. 4. ◊ Stradă-muzeu. Municipalitatea Parisului a hotărât să transforme celebra stradă Grande Armée într-un original muzeu. Astfel, în vitrinele magazinului auto de pe această stradă au fost expuse piese vechi de automobile, în cele ale magazinului de obiecte radiofonice – tipuri dintre cele mai curioase aparate ieșite din uz.” I.B. 10 II 76 p. 4 //din stradă + muzeu//


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate.

Intrare: muzeu
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muzeu
  • muzeul
  • muzeu‑
plural
  • muzee
  • muzeele
genitiv-dativ singular
  • muzeu
  • muzeului
plural
  • muzee
  • muzeelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muzeu
  • muzeul
  • muzeu‑
plural
  • muzeuri
  • muzeurile
genitiv-dativ singular
  • muzeu
  • muzeului
plural
  • muzeuri
  • muzeurilor
vocativ singular
plural
Intrare: casă-muzeu
casă-muzeu substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casă-muzeu
  • casa-muzeu
plural
  • case-muzeu
  • casele-muzeu
genitiv-dativ singular
  • case-muzeu
  • casei-muzeu
plural
  • case-muzeu
  • caselor-muzeu
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)