MUZEOLOGIE s. f. Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, având ca obiect principal cercetarea și conservarea patrimoniului. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséologie.

muzeologie sf [At: DN / P: ~ze-o~ / Pl: -ii / E: fr museologie] Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu Si: (liv) muzeistică (3).

MUZEOLOGIE s. f. Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; muzeistică. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséologie.

MUZEOLOGIE s. f. Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor. – Pronunțat: -ze-o-.

MUZEOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor, al conservării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; muzeistică. [Pron. -ze-o-, gen. -iei. / < fr. muséologie, cf. engl. museology].

MUZEOLOGIE s. f. știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor; muzeistică. (< fr. muséologie)

MUZEOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor și a păstrării exponatelor în ele. [Sil. -ze-o-] /<fr. muséologie

muzeologie (desp. -ze-o-) s. f., art. muzeologia, g.-d. muzeologii, art. muzeologiei

muzeologie (-ze-o-) s. f., art. muzeologia, g.-d. muzeologii, art. muzeologiei

muzeologie s. f. (sil. -ze-o-), art. muzeologia, g.-d. muzeologii, art. muzeologiei

MUZEO- „muzeu, muzeal”. ◊ gr. mouseion „templu al muzelor” > fr. muséo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. muzeo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea, organizarea și istoria muzeelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; sin. muzeistică.

MUZEOLOGIE s. muzeistică.

MUZEOLOGIE s. muzeistică.

MUZEOLOGIE S; f. Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor (2), al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; (livresc) muzeistică. V. muzeistic (2). Cf. DN. – Pronunțat: -ze-o-. – Din fr. muséologie.