MUZEOGRAFIE s. f. Disciplină care se ocupă cu clasarea, inventarierea și descrierea obiectelor din patrimoniu, realizarea concretă a muzeelor, valorificarea colecțiilor unui muzeu. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséographie, germ. Museographie.

muzeografie sf [At: DN / P: ~ze~o~ / Pl: ~ii / E: fr muséographie, ger Museographie] 1 Disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor (4), cu metodica clasării, inventarierii, conservării, prezentării și popularizării obiectelor dintr-un muzeu. 2 Studiu asupra colecțiilor din muzeu (4).

MUZEOGRAFIE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, clasarea, conservarea, prezentarea și popularizarea obiectelor dintr-un muzeu. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséographie, germ. Museographie.

MUZEOGRAFIE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. ♦ Studiu asupra colecțiilor din muzee. [Pron. -ze-o-, gen. -iei. / < fr. muséographie, germ. Museographie].

MUZEOGRAFIE s. f. disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. (< fr. muséographie, germ. Museographie)

MUZEOGRAFIE f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei și descrierii muzeelor, de metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor de muzeu, de formare a colecțiilor de muzeu. [Sil. -ze-o-] /<fr. muséographie, germ. Museographie

muzeografie (desp. -ze-o-gra-) s. f., art. muzeografia, g.-d. muzeografii, art. muzeografiei

muzeografie (-ze-o-gra-) s. f., art. muzeografia, g.-d. muzeografii, art. muzeografiei

muzeografie s. f. (sil. -ze-o-gra-), art. muzeografia, g.-d. muzeografii, art. muzeografiei

MUZEO- „muzeu, muzeal”. ◊ gr. mouseion „templu al muzelor” > fr. muséo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. muzeo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea, organizarea și istoria muzeelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; sin. muzeistică.

MUZEOGRAFIE s. f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor (2), cu metodica clasării, inventarierii, conservării, prezentării și popularizării obiectelor dintr-un muzeu. Cf. DN, DER. ♦ Studiu asupra colecțiilor din muzee (2). – Pronunțat: -ze-o-. Din fr. muséographie, germ. Museographie.