8 definiții pentru mutulă mutul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTÚLĂ, mutule, s. f. (Arhit.) Ornament al antablamentului în stilul doric, care corespunde cu trigliful. – Din fr. mutule.

MUTÚLĂ, mutule, s. f. (Arhit.) Ornament al antablamentului în stilul doric, care corespunde cu trigliful. – Din fr. mutule.

mutu sf [At: DN / Pl: ~le / E: fr mutule, lat mutulus] (Aht) Ornament al antablamentului, în ordinul doric, care corespunde cu trigliful.

MUTÚLĂ s. f. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. (< fr. mutule)

MUTÚL s.m. (Arhit.) Ornament în formă de consolă așezat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. [Var. mutulă s.f. / < fr. mutule, lat. mutulus].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutúlă s. f., g.-d. art. mutúlei; pl. mutúle

mutúlă s. f., g.-d. art. mutúlei; pl. mutúle


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUTÚLI (< fr., lat.) s. m. pl. (ARHIT.) Ornamente ale antablamentului ordinului doric, constând din plăci înclinate, corespunzătoare ca lățime triglifelor. Situate sub lăcrimar, amintesc de extremitatea unui căprior.

Intrare: mutulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutu
  • mutula
plural
  • mutule
  • mutulele
genitiv-dativ singular
  • mutule
  • mutulei
plural
  • mutule
  • mutulelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutul
  • mutulul
  • mutulu‑
plural
  • mutuli
  • mutulii
genitiv-dativ singular
  • mutul
  • mutulului
plural
  • mutuli
  • mutulilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mutulă mutul

  • 1. arhitectură Ornament al antablamentului în stilul doric, care corespunde cu trigliful.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: