opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTON2 s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton.

MUTON1, mutoni, s. m. (Biol.) Cea mai mică unitate din interiorul unei gene care, dacă e schimbată, poate provoca o mutație (2). – Din fr., engl. mouton.

muton sn [At: DN / Pl: ~oane / E: fr mouton] 1 Blană de oaie vopsită și prelucrată într-un anumit fel. 2 (Pex) Haină făcută din muton (1).

MUTON, mutoane, s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton.

MUTON s.m. (Biol.) Cel mai mic segment de material genetic care poate suferi o mutație (2). [< mut(ație) + -on].

MUTON s.n. (Franțuzism) 1. Piele de oaie (de obicei vopsită). 2. Haină făcută din astfel de blană. [< fr. mouton].

MUTON2 s. m. cel mai mic segment de material generic care poate suferi o mutație (3). (< mut/ație/ + -on)

MUTON1 s. n. blană de oaie prelucrată, pentru mantouri. ◊ muton doré = blană de culoare aurie. ◊ haină din astfel de blană. (< fr. mouton)

MUTON ~oane n. 1) Blană de oaie prelucrată și vopsită. 2) Haină confecționată din astfel de blană. /<fr. mouton

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muton1 (blană) s. n.

muton2 (segment de material genetic) s. m., pl. mutoni

muton1 (segment de material genetic) s. m., pl. mutoni

!muton2 (blană) s. n.

muton (blană) s. n., pl. mutoane

muton (biol.) s. m., pl. mutoni

Intrare: muton (conf.)
muton1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muton
  • mutonul
  • mutonu‑
plural
  • mutoane
  • mutoanele
genitiv-dativ singular
  • muton
  • mutonului
plural
  • mutoane
  • mutoanelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: muton (genet.)
muton2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muton
  • mutonul
  • mutonu‑
plural
  • mutoni
  • mutonii
genitiv-dativ singular
  • muton
  • mutonului
plural
  • mutoni
  • mutonilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muton, mutoanesubstantiv neutru

  • 1. Blană de oaie vopsită și prelucrată. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Haină confecționată din această blană. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Muton doré = blană de culoare aurie. MDN '00
etimologie:

muton, mutonisubstantiv masculin

  • 1. biologie Cea mai mică unitate din interiorul unei gene care, dacă e schimbată, poate provoca o mutație. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.