2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muton sn [At: DN / Pl: ~oane / E: fr mouton] 1 Blană de oaie vopsită și prelucrată într-un anumit fel. 2 (Pex) Haină făcută din muton (1).

MUTÓN2 s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton.

MUTÓN1, mutoni, s. m. (Biol.) Cea mai mică unitate din interiorul unei gene care, dacă e schimbată, poate provoca o mutație (2). – Din fr., engl. mouton.

MUTÓN, mutoane, s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton.

MUTÓN s.m. (Biol.) Cel mai mic segment de material genetic care poate suferi o mutație (2). [< mut(ație) + -on].

MUTÓN s.n. (Franțuzism) 1. Piele de oaie (de obicei vopsită). 2. Haină făcută din astfel de blană. [< fr. mouton].

MUTÓN2 s. m. cel mai mic segment de material generic care poate suferi o mutație (3). (< mut/ație/ + -on)

MUTÓN1 s. n. blană de oaie prelucrată, pentru mantouri. ◊ muton doré = blană de culoare aurie. ◊ haină din astfel de blană. (< fr. mouton)

MUTÓN ~oáne n. 1) Blană de oaie prelucrată și vopsită. 2) Haină confecționată din astfel de blană. /<fr. mouton


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutón1 (segment de material genetic) s. m., pl. mutóni

mutón (biol.) s. m., pl. mutóni

mutón (blană) s. n., pl. mutoáne

Intrare: muton (biol.; -i)
muton (biol.; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muton
  • mutonul
  • mutonu‑
plural
  • mutoni
  • mutonii
genitiv-dativ singular
  • muton
  • mutonului
plural
  • mutoni
  • mutonilor
vocativ singular
plural
Intrare: muton (blană; -oane)
muton (blană; -oane) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muton
  • mutonul
  • mutonu‑
plural
  • mutoane
  • mutoanele
genitiv-dativ singular
  • muton
  • mutonului
plural
  • mutoane
  • mutoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)