14 definiții pentru mutelcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet. – Din pol., ucr. muterka.

MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet. – Din pol., ucr. muterka.

mutelcă sf [At: SP. POPESCU, M. G. 28 / V: (reg) ~tarcă, ~earcă, ~ercă / Pl: ~lci / E: pn muterka, ucr мутерка] 1 Piesă de metal de mărime variabilă, găurită la mijloc, cu filet pe pereții găurii, și în care se fixează spirala unui șurub sau o tijă cu filet corespunzător. 2 (Lpl) Sfere de plumb găurite, înșirate pe coarda de jos a volocului sau a plasei de pescuit, ca să le țină la fundul apei. 3 (Mol; Dob) Coarbă. 4 (Prc) Parte a coarbei în care se fixează vârful. 5 (Reg; îf mutercă) Șurubelniță. 6 (Reg) Mitră2 (2).

MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. (Regional) Piuliță. Beregata domnișorului pomădat umbla repede, în sus și-n jos, ca o mutelcă. CAMILAR, N. II 142. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară. SP. POPESCU, M. G. 28. Șuruburi și mutelci te împiedecau la fiecare pas. ANGHEL, PR. 82.

MUTÉLCĂ ~ci f. pop. Piesă metalică, prevăzută cu o gaură filetată, care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător; piuliță. /<pol., ucr. muterka

mutércă și -elcă f., pl. ĭ (rut. pol. muterka, d. germ. mütterchen, mămucă, mutelcă, dim. d. mutter, mamă). Piuliță, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub (fr. écrou).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutélcă s. f., g.-d. art. mutélcii; pl. mutélci

mutélcă s. f., g.-d. art. mutélcii; pl. mutélci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUTELCĂ s. (TEHN.) piuliță, (reg.) gîscă, (înv.) tîrșie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold.

Intrare: mutelcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutelcă
  • mutelca
plural
  • mutelci
  • mutelcile
genitiv-dativ singular
  • mutelci
  • mutelcii
plural
  • mutelci
  • mutelcilor
vocativ singular
plural

mutelcă

  • 1. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piuliță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Beregata domnișorului pomădat umbla repede, în sus și-n jos, ca o mutelcă. CAMILAR, N. II 142.
      surse: DLRLC
    • Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară. SP. POPESCU, M. G. 28.
      surse: DLRLC
    • Șuruburi și mutelci te împiedecau la fiecare pas. ANGHEL, PR. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: