2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.

MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.

mutălău sm [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 39 / Pl: ~lăi / E: mut + -ălău] (Reg) 1 Om mut (1). 2 (Spc) Om sau copil care vorbește greu. 3 Om tăcut, morocănos. 4 Om nepriceput, idiot Si: nătărău, prostălău. 5 Om necăsătorit Si: burlac.

MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. Om posac, care vorbește puțin; p. ext. om prost, nerod. Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123.

mutălău m. Mold. Tr. 1. om mut; 2. nerod. [Derivat analogic din mut].

mutălăŭ m. (d. mut). Fam. Iron. Care vorbește cu greŭ, prost, motolog.

Ortografice DOOM

mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii

mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii

mutălău s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii

Sinonime

MUTĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

mutălău adj., s.m. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

mutălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Arhaisme și regionalisme

mutalắu, mutalăi, (mutălău), s.m. Om posac; mototol, nerod. – Din mut + suf. -alău (Șăineanu, DEX).

mutălắu, s.m. v. mutalău.

mutalău, mutalăi, (mutălău), s.m. – Om posac; mototol, nerod. – Din mut + suf. -alău (Șăineanu, Scriban, DEX).

Tezaur

MUTĂLĂU s. m. (Regional) 1. Om mut (I 1) (ȘĂINEANU, D. U., ALR II 6 885/219); s p e c. om sau copil care vorbește greu (DDRF, SCRIBAN, D.). 2. Om tăcut, morocănos, ursuz. V. m u t (I 5). Cf. ALR I 1 573, ALR II 3 676. 3. Om nepriceput, prost, tont, idiot; prostălău (LB, LM, ALR II 3 670/219, 279), nătărău, om de nimic (MARIAN, O. I, 113, id. S. R. II, 217, PASCU, S. 417). Cf. m u t (II 1). Dar nevasta-i tăie vorba: lasă-l încolo, cine știe ce mutălău o fi și ăsta. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 39, cf. 40. Rînjea cu rîsul grosolan al unui mutălău. REBREANU, N. 9. Celalalt era mai mutâlău, mai abătut cu leuca, cum se zice. CĂTANĂ, P. B. II, 139. Feciorii s-or iefteni . . . Iar cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari răi. MARIAN, SA. 123. Șed'e ca un mutalău. A I 24. 4. Om necăsătorit; burlac (Sighiștel-Nucet). Cf. TEAHA, C. N. 245. – Pl.: mutălăi. – Mut + suf. -ălău.

Intrare: mutalău
mutalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mutălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutălău
  • mutălăul
  • mutălău‑
plural
  • mutălăi
  • mutălăii
genitiv-dativ singular
  • mutălău
  • mutălăului
plural
  • mutălăi
  • mutălăilor
vocativ singular
  • mutălăule
plural
  • mutălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutălău, mutălăisubstantiv masculin

  • 1. regional Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123. DLRLC
etimologie:
  • Mut + -ălău. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.