2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mustuit2, ~ă a [At: ȘEZ. IX, 152 / Pl: ~iți, ~e / E: mustui] 1 (Reg; d. fructe zemoase) Zdrobit. 2 (Fig; d. oameni) Vlăguit.

mustuit1 sn [At: DAMÉ, T 42 / Pl: ~uri / E: mustui] Mustuire.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

mustui [At: I. IONESCU, P. 251 / Pzi: ~esc / E: must + -ui] 1 vt A zdrobi struguri pentru a stoarce mustul (1) Si: a musti (1), (reg) a mujdi2. 2 vt (Rar; pan) A mesteca2 apa și ingredientele din care se face borșul (cu melesteul, în putină). 3 vr (D. fructe) A fermenta.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. Tranz. A zdrobi strugurii cu mustuitorul. Un om... mustuiește strugurii, adică-i zdrobește cu mustuitorul. I. IONESCU, P. 251.

A MUSTUÍ ~iésc tranz. (struguri) A zdrobi și presa pentru a obține mustul. /must + suf. ~ui

mustuì v. a frământa strugurii cu mustuitorul.

mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.

mustuĭésc v. tr. (d. must). Zdrobesc struguriĭ (mustesc) cu mustitoru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 să mustuiáscă

mustuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mustuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTUÍ vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)

MUSTUI vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)

Intrare: mustuit
mustuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustuit
  • mustuitul
  • mustuitu‑
  • mustui
  • mustuita
plural
  • mustuiți
  • mustuiții
  • mustuite
  • mustuitele
genitiv-dativ singular
  • mustuit
  • mustuitului
  • mustuite
  • mustuitei
plural
  • mustuiți
  • mustuiților
  • mustuite
  • mustuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mustui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustui
  • mustuire
  • mustuit
  • mustuitu‑
  • mustuind
  • mustuindu‑
singular plural
  • mustuiește
  • mustuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustuiesc
(să)
  • mustuiesc
  • mustuiam
  • mustuii
  • mustuisem
a II-a (tu)
  • mustuiești
(să)
  • mustuiești
  • mustuiai
  • mustuiși
  • mustuiseși
a III-a (el, ea)
  • mustuiește
(să)
  • mustuiască
  • mustuia
  • mustui
  • mustuise
plural I (noi)
  • mustuim
(să)
  • mustuim
  • mustuiam
  • mustuirăm
  • mustuiserăm
  • mustuisem
a II-a (voi)
  • mustuiți
(să)
  • mustuiți
  • mustuiați
  • mustuirăți
  • mustuiserăți
  • mustuiseți
a III-a (ei, ele)
  • mustuiesc
(să)
  • mustuiască
  • mustuiau
  • mustui
  • mustuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mustui popular

etimologie:

  • Must + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09