MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

mustui [At: I. IONESCU, P. 251 / Pzi: ~esc / E: must + -ui] 1 vt A zdrobi struguri pentru a stoarce mustul (1) Si: a musti (1), (reg) a mujdi². 2 vt (Rar; pan) A mesteca² apa și ingredientele din care se face borșul (cu melesteul, în putină). 3 vr (D. fructe) A fermenta.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. Tranz. A zdrobi strugurii cu mustuitorul. Un om... mustuiește strugurii, adică-i zdrobește cu mustuitorul. I. IONESCU, P. 251.

A MUSTUÍ ~iésc tranz. (struguri) A zdrobi și presa pentru a obține mustul. /must + suf. ~ui

mustuì v. a frământa strugurii cu mustuitorul.

mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.

mustuĭésc v. tr. (d. must). Zdrobesc struguriĭ (mustesc) cu mustitoru.

mustuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 să mustuiáscă

mustuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mustuiáscă

MUSTUÍ vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)

MUSTUI vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)