8 definiții pentru mustrător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.

MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.

mustrător, ~oare [At: PSALT. 84 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mustra1 + -ător] 1 smf (Înv) Persoană care mustră (3). 2 smf (Înv) Persoană care insultă Si: (înv) suduitor. 3 a Care mustră (3) Si: dojenitor. 4 a Care provoacă remușcări, regrete.

MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. Care mustră; dojenitor. Domnul gras vorbește pe un ton rece, mustrător. SAHIA, N. 98. Din ușa tinzii s-auzi un glas Mustrător dar dulce. COȘBUC, P. I 254. ◊ (Adverbial) De ce se uită așa de mustrător la dînsul? DELAVRANCEA, la TDRG.

MUSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire ~oare. Ton ~. /a mustra + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre

mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTRĂTOR adj. dojenitor. (Cuvinte ~.)

Intrare: mustrător
mustrător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustrător
  • mustrătorul
  • mustrătoru‑
  • mustrătoare
  • mustrătoarea
plural
  • mustrători
  • mustrătorii
  • mustrătoare
  • mustrătoarele
genitiv-dativ singular
  • mustrător
  • mustrătorului
  • mustrătoare
  • mustrătoarei
plural
  • mustrători
  • mustrătorilor
  • mustrătoare
  • mustrătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mustrător

  • 1. adesea adverbial Plin de reproșuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dojenitor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Domnul gras vorbește pe un ton rece, mustrător. SAHIA, N. 98.
      surse: DLRLC
    • Din ușa tinzii s-auzi un glas Mustrător dar dulce. COȘBUC, P. I 254.
      surse: DLRLC
    • De ce se uită așa de mustrător la dînsul? DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mustra + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09