mustărie sf [At: CARAGIALE, O. IV, 8 / Pl: ~ii / E: must + -ărie] 1 (Rar) Cantitate de must (1). 2 Local în care se vinde și se consumă must (1). 3 (Mol) Must (17).

MUSTĂRIE, mustării, s. f. Locul unde se face sau se vinde must. Curînd vor începe să sfîrîie grătarele, în grădinile cîrciumilor și ale mustăriilor. PAS, L. I 205.

mustărie f. cantitate de must și locul unde se vinde.

mustăríe f. Mare cantitate de must. Local în care se vinde must (și cîrnăcĭorĭ pe lîngă asta).

mustărie s. f., art. mustăria, g.-d. art. mustăriei; pl. mustării, art. mustăriile (desp. -ri-i-)

mustărie s. f., art. mustăria, g.-d. art. mustăriei; pl. mustării, art. mustăriile

mustărie s. f., art. mustăria, g.-d. art. mustăriei; pl. mustării, art. mustăriile

mustărie, mustării s. f. (intl.) aranjament, intrigă.

MUSTĂRIE s. v. must.

mustărie s. v. MUST.

MUSTĂRIE s. f. 1. (Rar) Cantitate de must (I 1). Cf. ȘĂINEANU, D. U. 2. Local în care se vinde și se consumă must (I 1). Peste drum e o magherniță cu fel de fel de poame și mustărie. CARAGIALE, O. IV, 8, cf. II, 43. Grătarele din prispele mustăriilor erau trase în curți. KLOPȘTOCK, F. 158. În mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni ? CAMIL PETRESCU, O. I, 402. În curtea lor, sau pe un loc viran . . . ticluiau mustăria. PAS, Z. I, 170. Păcat că nu ține toamna tot anul, ca s-o ducă mereu cu mustăria. id. ib. 172. 3. (Prin nordul Mold.) Must (I 8). Cf. A VI 8, GLOSAR REG. -Pl.: mustării. – Must + suf. -ărie.