MUSTĂRIE s. f. 1. (Rar) Cantitate de must (I 1). Cf. ȘĂINEANU, D. U. 2. Local în care se vinde și se consumă must (I 1). Peste drum e o magherniță cu fel de fel de poame și mustărie. CARAGIALE, O. IV, 8, cf. II, 43. Grătarele din prispele mustăriilor erau trase în curți. KLOPȘTOCK, F. 158. În mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni ? CAMIL PETRESCU, O. I, 402. În curtea lor, sau pe un loc viran . . . ticluiau mustăria. PAS, Z. I, 170. Păcat că nu ține toamna tot anul, ca s-o ducă mereu cu mustăria. id. ib. 172. 3. (Prin nordul Mold.) Must (I 8). Cf. A VI 8, GLOSAR REG. -Pl.: mustării. – Must + suf. -ărie.