musculatură sf [At: POLIZU, P. 144/11 / V: ~schiu~, mușchiu~, (rar) mușc~ / Pl: ~ri / E: fr musculature] Totalitate a mușchilor² (1) corpului sau ai unui organ (la oameni și animale).

MUSCULATURĂ, musculaturi, s. f. Mușchii corpului unui om sau al unui animal. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, C. PETRESCU, Î. II 112. Vînătorii, dar Traian mai ales, în pozele, în mișcările, în expresiunea, în musculatura lor, sînt adevărați eroi de vînătoare, precum în realitate erau eroi și pe cîmpul de bătălie. ODOBESCU, S. III 76. – Variante: mușchiulatură (CAMILAR, N. II 231), mușculatură (C. PETRESCU, Î. II 106) s. f.

MUSCULATURĂ s.f. Totalitatea mușchilor corpului unui om sau al unui animal. [Var. mușchiulatură s.f. / < fr. musculature].

MUSCULATURĂ s. f. totalitatea mușchilor corpului. (< fr. musculature)

MUSCULATURĂ ~i f. Totalitate a mușchilor unui organism sau ai unui organ. [G.-D. musculaturii] /<fr. musculature^[1]

musculatură f. totalitatea mușchilor corpului omenesc, al unei statue.

*musculatúră f., pl. ĭ (fr. musculature, it. muscolatura, d. lat. músculus, mușchĭu din corp). Totalitatea mușchilor: statua luĭ Ercule Farnese are o magnifică musculatură.

muschiulatură sf vz musculatură

mușchiulatură sf vz musculatură

mușculatură sf vz musculatură

MUȘCHIULATURĂ s. f. V. musculatură.

MUȘCULATURĂ s. f. v. musculatură.

MUȘCHIULATURĂ s.f. v. musculatură.

musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi

musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi

musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi^[1]

musculatură

musculatură, -ri.

MUSCULATURĂ s. f. Totalitatea mușchilor² (1) corpului sau al unui organ (la oameni și animale). Musculatura jumătății drepte [a inimii] este asemenea mai slabă decît aceea a jumătății stînge. POLIZU, P. 144/11. Vînătorii . . . în musculatura lor sînt adevărați eroi la vînătoare. ODOBESCU, S. III, 76. Un corp de o musculatură puternică, dar dizgrațios. GANE, N. I, 58. Pravăț era voinic, cu o musculatură de atlet. VLAHUȚĂ, D. 257. Căpitanul Simion . . . păși incomodat parcă de mușculatura care-i scurtase brațele și picioarele. C. PETRESCU, Î. II, 106. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură. id. ib. 112. Își mlădia oțelul mușchiulaturii. CAMILAR, N. II, 231. Acțiunea medicamentelor digitalice asupra musculaturii voluntare. DANIELOPOLU, F. N. II, 37. Purta cămașă cu mînecile scurte, din care ieșeau brațe cu o muschiulatură fioroasă. CĂLINESCU, S. 247. – Pl.: musculaturi. – Și: mușchiulatură, (rar) mușculatură, mușchiulatură s. f. – Din fr. musculature. – Mușculatură, mușchiulatură: prin apropiere de mușchi².