2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă mare. – Muscă + suf. -oi.

muscoi smi [At: PONTBRIANT, D. / E: muscă + -oi] 1 (Ent) Muscă (1) de proporții mari. 2 (Ent; prc) Muscă-mare (Calliphora vomitoria). 3 (Ent; reg) Viermănar (Sarcophaga canaris). 4 (Reg; îc) Musca-calului Insecta Gastrophilus equi. 5 (Ent; reg; îc) ~-de-pădure Tăun (Tabanus bovinus). 6 (Ent; reg; îc) ~-de-câmp Streche (Hypoderma bovis). 7 (Ent; Mun) Bondar (Bambus terrestris). 8 (Trs; Mar) Insectă mică, asemănătoare cu albina. 9 (Ent; Trs) Trântor care stă prin găurile din pereții grajdurilor. 10 (Iht; rar) Mreană (1) (Barbus fluviatilis).

MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi.

MUSCÓI, muscoi, s. m. 1. Muscă mare, bondar. 2. Muscă-albastră (de carne). V. muscă.

muscóĭ m., pl. tot așa (augm. d. muscă). Muscă mare, gîzoĭ.

mușcoiu m. (învechit) catâr. [Albanez MUȘK].

catî́r m. (turc. katyr, care vine indirect, pin mijlocire arabică, d. lat. catérius, din cantérius, canthérius, cal jugănit, ĭar acesta d. vgr. kanthélios, măgar saŭ catîr de transport, d. kánthos, măgar. V. șantier). Corcitură de măgar cu ĭapă saŭ de măgăriță cu cal. Încărcat ca un catîr, foarte încărcat. Încăpățînat ca un catîr, foarte încăpățînat. – Vechĭ mișcoĭ1 și mușcoĭ.[1]

  1. 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original: mîșcoi. LauraGellner

mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus. mesk; alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și mujdei, ceĭa ce pare o greșeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muscói s. m., pl. muscói, art. muscóii

muscói s. m., pl. muscói, art. muscóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSCÓI s. v. bărzăun, bondar, musca-calului.

muscoi s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. MUSCA-CALULUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușcói (-i), s. m. – Catîr. – Var. mîșcoi.Mr. mușcă, s. f., megl. moașcă, s. f. Sl. miškŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. măška, alb. mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. muscŭlus (Lambrior, Carte de cetire, Iași, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibilă. Sec. XVI, înv.Der. mușcoaie (var. mîșcoaie), s. f. (catîrcă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mușcói, mușcói, s.m. (înv.) catâr.

Intrare: muscoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscoi
  • muscoiul
  • muscoiu‑
plural
  • muscoi
  • muscoii
genitiv-dativ singular
  • muscoi
  • muscoiului
plural
  • muscoi
  • muscoilor
vocativ singular
plural
Intrare: mușcoi
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușcoi
  • mușcoiul
  • mușcoiu‑
plural
  • mușcoi
  • mușcoii
genitiv-dativ singular
  • mușcoi
  • mușcoiului
plural
  • mușcoi
  • mușcoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muscoi

etimologie:

  • Muscă + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09