2 intrări
17 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUSCOI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă mare. – Muscă + suf. -oi.
muscoi smi [At: PONTBRIANT, D. / E: muscă + -oi] 1 (Ent) Muscă (1) de proporții mari. 2 (Ent; prc) Muscă-mare (Calliphora vomitoria). 3 (Ent; reg) Viermănar (Sarcophaga canaris). 4 (Reg; îc) Musca-calului Insecta Gastrophilus equi. 5 (Ent; reg; îc) ~-de-pădure Tăun (Tabanus bovinus). 6 (Ent; reg; îc) ~-de-câmp Streche (Hypoderma bovis). 7 (Ent; Mun) Bondar (Bambus terrestris). 8 (Trs; Mar) Insectă mică, asemănătoare cu albina. 9 (Ent; Trs) Trântor care stă prin găurile din pereții grajdurilor. 10 (Iht; rar) Mreană (1) (Barbus fluviatilis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSCOI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MUSCOI, muscoi, s. m. 1. Muscă mare, bondar. 2. Muscă-albastră (de carne). V. muscă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muscóĭ m., pl. tot așa (augm. d. muscă). Muscă mare, gîzoĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mușcoiu m. (învechit) catâr. [Albanez MUȘK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
catîr m. (turc. katyr, care vine indirect, pin mijlocire arabică, d. lat. catérius, din cantérius, canthérius, cal jugănit, ĭar acesta d. vgr. kanthélios, măgar saŭ catîr de transport, d. kánthos, măgar. V. șantier). Corcitură de măgar cu ĭapă saŭ de măgăriță cu cal. Încărcat ca un catîr, foarte încărcat. Încăpățînat ca un catîr, foarte încăpățînat. – Vechĭ mișcoĭ1 și mușcoĭ.[1]
- 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original: mîșcoi. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus. mesk; alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și mujdei, ceĭa ce pare o greșeală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muscoi s. m., pl. muscoi, art. muscoii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muscoi s. m., pl. muscoi, art. muscoii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muscoi s. m., pl. muscoi, art. muscoii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muscoiu, muscoi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
mușcoiu, mușcoi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUSCOI s. v. bărzăun, bondar, musca-calului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muscoi s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. MUSCA-CALULUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mușcoi (-i), s. m. – Catîr. – Var. mîșcoi. – Mr. mușcă, s. f., megl. moașcă, s. f. Sl. miškŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. măška, alb. mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. muscŭlus (Lambrior, Carte de cetire, Iași, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibilă. Sec. XVI, înv. – Der. mușcoaie (var. mîșcoaie), s. f. (catîrcă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mușcoi, mușcoi, s.m. (înv.) catâr.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muscoi, muscoisubstantiv masculin
-
- 1.1. Muscă mare. DEX '98 DLRLCsinonime: bondar bărzăun musca-cailor
-
etimologie:
- Muscă + sufix -oi. DEX '98 DEX '09