3 intrări
23 de definiții
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (2)
- regionalisme (1)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MUSCĂLESC, -EASCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor2, privitor la muscali2, care provine din țara muscalilor2; rusesc. [Var.: moscălesc, -ească adj.] – Muscal2 + suf. -esc.
MUSCĂLESC, -EASCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor2, privitor la muscali2, care provine din țara muscalilor2; rusesc. [Var.: moscălesc, -ească adj.] – Muscal2 + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muscălesc, ~ească [At: (a. 1802) DOC. EC. 68 / V: (reg) ~ăne~, mos~ / Pl: ~ești / E: muscal1 + -esc] 1 a (Pop) Care aparține muscalilor1 (1). 2 a (Pop) Care se referă la muscali1 (1). 3 a (Pop) Caracteristic muscalilor1 (1). 4 a (Pop) Care provine din țara muscalilor1 (1). 5 a (Bot; îc) Scaiete-~ sau spin-~, scai-~ Holeră (Xanthium spinosum). 6 a Care făcea parte din populația Moscului. 7 a Care locuia la Mosc. 8 a (Pgn) Rus. 9 a Care aparține muscalilor1 (5). 10 a Care se referă la muscali1 (5) Si: birjăresc. 11 sfa (Reg) Horă cu ritm lent. 12 sfa (Reg) Melodie după care se execută muscăleasca (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSCĂLESC, -EASCĂ, muscălești, adj. (Învechit) De muscal1; din Rusia, rusesc. Vine un vînt, de cele muscălești. ALECSANDRI, T. I 327. – Variantă: moscălesc, -ească adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muscălesc a. 1. moscovit; 2. rusesc. V. spin.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muscălésc, -eáscă adj. Vechĭ. Azĭ fam. saŭ iron. Al Muscalilor, moschicesc, moscovit, rusesc. Mold. Pop. Soldățesc. Munt. Birjăresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOSCĂLESC, -EASCĂ adj. v. muscălesc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOSCĂLESC, -EASCĂ adj. v. muscălesc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MOSCĂLESC, -EASCĂ adj. v. muscălesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moscălesc, ~ească a vz muscălesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moscăli v vz muscăli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muscăli vr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70 / V: (reg) mos~ / Pzi: ~lesc / E: muscal1] (Îvp) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1-2) Si: a se rusifica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muscănesc, ~ească a vz muscălesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPIN, spini, s. m. I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina sau pe ramurile unor plante; ghimpe. De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină. CERNA, P. 125. De multe ori iese o fericire din mijlocul necazurilor, precum iese roza din mijlocul spinilor. BOLLIAC, O. 262. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cază-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele, Să rămînă numai spinu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ (Poetic) Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi. EMINESCU, N. 25. ◊ Fig. [Mitrea] moștenise spinii ei. SADOVEANU, M. C. 7. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) (niște) spini = a fi neliniștit, a nu mai avea răbdare; a sta ca pe ghimpi. Părea însă grozav de nerăbdătoare și stătea ca pe niște spini. REBREANU, I. 119. Moartea întreabă ce mai porunciți? Și nu vă supărați, dar tare-i supărată și avană, drept să vă spun; șede ca pe spini și vrea numaidecît să-i dați răspuns. CREANGĂ, P. 315. A fi (sau a sta) ca un spin în ochii (în inima sau în coasta) cuiva = a incomoda pe cineva prin prezența sa, a nu fi pe placul cuiva. 2. Plantă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și frunze cu ieșituri spinoase, cu flori roșii, galbene sau albe; crește prin locuri necultivate și prin pășuni etc. (Carduus acanthoides); scai. Printre spinii cîmpului, Gîngu mergea alături cu cîinele. C. PETRESCU, S. 36. Spinii ne zgîrîiau; îi prindeau și-i sfîșiau rochia. IBRĂILEANU, A. 161. Tu ești, Mircea? – Da-mpărate! – Am venit să mi te-nchini, Să nu schimb a ta coroană Într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. Așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. ◊ Compus: spin-muscălesc = cătină. 3. Porumbar1. II. Tijă metalică mică, de formă cilindrică sau conică, folosită pentru a asigura îmbinarea a două piese metalice; știft. III. Momentul cinetic al unei particule elementare de materie. – Pl. și: (I, n.) spinuri (ALECSANDRI, P. III 246). – Variantă: (rar) spine (BUDAI-DELEANU, Ț. 89) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hóleră (nord) și holéră (sud) f., pl. e (rus. holéra, d. ngr. și vgr. holéra, it. coléra, lat. chólera). O boală caracterizată pin vărsăturĭ, fiorĭ, cîrceĭ, lividitate și diareĭe cu mucozitățĭ și care, în cîte-va ore, reduce bolnavu aproape la un schelet. (A bîntuit la noĭ cu furie la 1831). Fig. Iron. Femeĭe foarte urîtă saŭ foarte rea (V. cĭumă). O plantă din familia compuselor (xanthium spinósum) caracterizată pin niște ghimpĭ trifurcațĭ. A fost adusă la noĭ de Cazacĭ, de coadele cailor cărora s’a aninat sămînța eĭ în timpu războaĭelor contra Turcilor între 1819-1828. De aceĭa i se zice și spin muscălesc. – Fals coleră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
muscălesc (înv., pop.) adj. m., f. muscălească; pl. m. și f. muscălești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muscălesc (înv., pop.) adj. m., f. muscălească; pl. m. și f. muscălești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muscălesc adj. m., f. muscălească; pl. m. și f. muscălești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!spin-muscălesc (plantă) s. m., pl. spini-muscălești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spin-muscălesc (plantă) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spin-muscălesc s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MUSCĂLESC adj. v. rus, rusesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muscălesc adj. v. RUS. RUSESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
muscăli, muscălesc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MUSCĂLESC, -EASCĂ adj., s. f. I. Adj. (Popular) 1. Care aparține muscalilor1 (1), care se referă la muscali1, caracteristic muscalilor1, care provine din țara lor. Macat dă pînză muscălească (a. 1802). DOC. EC. 68, cf. LB. Să am a face sobe . . . mari, muscălești (a. 1829). ib. 441. Răsăritul luceafărului moscălesc . . . , Petru cel Mare. RUSSO, S. 108. Vine un vînt de cele muscălești . . . iar m-o prins gutunariu. ALECSANDRI, T. 839. Doi bolnavi din Spandau au avut choleră muscălească autentică, CARAGIALE, O. VII, 176. Trei icoane muscălești . . . stau agățate de perete. DELAVRANCEA, S. 8. Avea ochii albaștri ai maicei sale valide Targan, roabă răpită de copilă din țara muscălească. SADOVEANU, O. X, 303. Un boiernaș cu anteriu, dar cu șapcă muscălească, se întoarce spre nevasta lui. CAMIL PETRESCU, O. II, 252. Craiu muscănesc Murgu-ncăleca. ALEXICI, L. P. 57. (În descîntece) Gălbenare muscălească, Gălbenare franțuzească, Gălbenare românească. MAT. FOLK. 1 140, cf. 1 512. ◊ C o m p u s: (Bot.) scaiete-muscălesc sau spin-muscălesc, scai-muscănesc = holeră (Xanthium spinosum). Grădina plină de buruieni și de scai-muscănești. RETEGANUL, P. III, 31. ♦ Care făcea parte din populația Moscului, care locuia la Mosc; p. g e n e r. rus. În anul acesta au luat turcii îndărăptu cetatea Assovului de la cozacii muscălești. ȘINCAI, HR. III, 37/1. [Cantemir] era, prin viața pe care o dusese, cînd între turci, cînd între prietenii și rudele sale muscălești, . . . mai degrabă un cosmopolit. IORGA, L. I, 289. 2. Care aparține muscalilor1 (2), care se referă la muscali1. V. b i r j ă r e s c. Cf. SCRIBAN, D. II. S. f. art. (Regional) Numele unei hore cu ritm lent; melodie după care se execută această horă. Cf. VARONE, J. R. 43. – Pl.: muscălești. – Și: (regional) muscănesc, -ească, moscălesc, -ească adj. – Muscal1 + suf. -esc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSCĂLI vb. IV. R e f l. (Învechit și popular) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1), a se face muscal1; a se rusifica. Românul simplu e mult mai solid decît clasa ciocoiască, care, rînd pe rînd, s-a slavonizat, s-a grecit, s-a muscălit și acum a ajuns a se franciza. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70. - Prez. ind.: muscâlesc. – Și: (regional) moscăli vb. IV. ALECSANDRI, P. P. 411. – V. muscal1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muscălesc, muscăleascăadjectiv
- 1. Care aparține muscalilor, privitor la muscali, care provine din țara muscalilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vine un vînt, de cele muscălești. ALECSANDRI, T. I 327. DLRLC
-
etimologie:
- Muscal + -esc. DEX '09 DEX '98
spin-muscălescsubstantiv masculin
- 1. Cătină. DLRLCsinonime: cătină