3 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

MUSCĂLESC, -EASCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor2, privitor la muscali2, care provine din țara muscalilor2; rusesc. [Var.: moscălesc, -ească adj.] – Muscal2 + suf. -esc.

MUSCĂLESC, -EASCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor2, privitor la muscali2, care provine din țara muscalilor2; rusesc. [Var.: moscălesc, -ească adj.] – Muscal2 + suf. -esc.

muscălesc, ~ească [At: (a. 1802) DOC. EC. 68 / V: (reg) ~ăne~, mos~ / Pl: ~ești / E: muscal1 + -esc] 1 a (Pop) Care aparține muscalilor1 (1). 2 a (Pop) Care se referă la muscali1 (1). 3 a (Pop) Caracteristic muscalilor1 (1). 4 a (Pop) Care provine din țara muscalilor1 (1). 5 a (Bot; îc) Scaiete-~ sau spin-~, scai-~ Holeră (Xanthium spinosum). 6 a Care făcea parte din populația Moscului. 7 a Care locuia la Mosc. 8 a (Pgn) Rus. 9 a Care aparține muscalilor1 (5). 10 a Care se referă la muscali1 (5) Si: birjăresc. 11 sfa (Reg) Horă cu ritm lent. 12 sfa (Reg) Melodie după care se execută muscăleasca (11).

MUSCĂLESC, -EASCĂ, muscălești, adj. (Învechit) De muscal1; din Rusia, rusesc. Vine un vînt, de cele muscălești. ALECSANDRI, T. I 327. – Variantă: moscălesc, -ească adj.

muscălesc a. 1. moscovit; 2. rusesc. V. spin.

muscălésc, -eáscă adj. Vechĭ. Azĭ fam. saŭ iron. Al Muscalilor, moschicesc, moscovit, rusesc. Mold. Pop. Soldățesc. Munt. Birjăresc.

MOSCĂLESC, -EASCĂ adj. v. muscălesc.

MOSCĂLESC, -EASCĂ adj. v. muscălesc.

MOSCĂLESC, -EASCĂ adj. v. muscălesc.

moscălesc, ~ească a vz muscălesc

moscăli v vz muscăli

muscăli vr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70 / V: (reg) mos~ / Pzi: ~lesc / E: muscal1] (Îvp) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1-2) Si: a se rusifica.

muscănesc, ~ească a vz muscălesc

SPIN, spini, s. m. I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina sau pe ramurile unor plante; ghimpe. De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină. CERNA, P. 125. De multe ori iese o fericire din mijlocul necazurilor, precum iese roza din mijlocul spinilor. BOLLIAC, O. 262. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cază-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele, Să rămînă numai spinu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ (Poetic) Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi. EMINESCU, N. 25. ◊ Fig. [Mitrea] moștenise spinii ei. SADOVEANU, M. C. 7. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) (niște) spini = a fi neliniștit, a nu mai avea răbdare; a sta ca pe ghimpi. Părea însă grozav de nerăbdătoare și stătea ca pe niște spini. REBREANU, I. 119. Moartea întreabă ce mai porunciți? Și nu vă supărați, dar tare-i supărată și avană, drept să vă spun; șede ca pe spini și vrea numaidecît să-i dați răspuns. CREANGĂ, P. 315. A fi (sau a sta) ca un spin în ochii (în inima sau în coasta) cuiva = a incomoda pe cineva prin prezența sa, a nu fi pe placul cuiva. 2. Plantă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și frunze cu ieșituri spinoase, cu flori roșii, galbene sau albe; crește prin locuri necultivate și prin pășuni etc. (Carduus acanthoides); scai. Printre spinii cîmpului, Gîngu mergea alături cu cîinele. C. PETRESCU, S. 36. Spinii ne zgîrîiau; îi prindeau și-i sfîșiau rochia. IBRĂILEANU, A. 161. Tu ești, Mircea? – Da-mpărate! – Am venit să mi te-nchini, Să nu schimb a ta coroană Într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. Așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. ◊ Compus: spin-muscălesc = cătină. 3. Porumbar1. II. Tijă metalică mică, de formă cilindrică sau conică, folosită pentru a asigura îmbinarea a două piese metalice; știft. III. Momentul cinetic al unei particule elementare de materie. – Pl. și: (I, n.) spinuri (ALECSANDRI, P. III 246). – Variantă: (rar) spine (BUDAI-DELEANU, Ț. 89) s. m.

hóleră (nord) și holéră (sud) f., pl. e (rus. holéra, d. ngr. și vgr. holéra, it. coléra, lat. chólera). O boală caracterizată pin vărsăturĭ, fiorĭ, cîrceĭ, lividitate și diareĭe cu mucozitățĭ și care, în cîte-va ore, reduce bolnavu aproape la un schelet. (A bîntuit la noĭ cu furie la 1831). Fig. Iron. Femeĭe foarte urîtă saŭ foarte rea (V. cĭumă). O plantă din familia compuselor (xanthium spinósum) caracterizată pin niște ghimpĭ trifurcațĭ. A fost adusă la noĭ de Cazacĭ, de coadele cailor cărora s’a aninat sămînța eĭ în timpu războaĭelor contra Turcilor între 1819-1828. De aceĭa i se zice și spin muscălesc. – Fals coleră.

Ortografice DOOM

muscălesc (înv., pop.) adj. m., f. muscălească; pl. m. și f. muscălești

muscălesc (înv., pop.) adj. m., f. muscălească; pl. m. și f. muscălești

muscălesc adj. m., f. muscălească; pl. m. și f. muscălești

!spin-muscălesc (plantă) s. m., pl. spini-muscălești

spin-muscălesc (plantă) s. m.

spin-muscălesc s. m.

Sinonime

MUSCĂLESC adj. v. rus, rusesc.

muscălesc adj. v. RUS. RUSESC.

Regionalisme / arhaisme

muscăli, muscălesc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal.

Tezaur

MUSCĂLESC, -EASCĂ adj., s. f. I. Adj. (Popular) 1. Care aparține muscalilor1 (1), care se referă la muscali1, caracteristic muscalilor1, care provine din țara lor. Macat dă pînză muscălească (a. 1802). DOC. EC. 68, cf. LB. Să am a face sobe . . . mari, muscălești (a. 1829). ib. 441. Răsăritul luceafărului moscălesc . . . , Petru cel Mare. RUSSO, S. 108. Vine un vînt de cele muscălești . . . iar m-o prins gutunariu. ALECSANDRI, T. 839. Doi bolnavi din Spandau au avut choleră muscălească autentică, CARAGIALE, O. VII, 176. Trei icoane muscălești . . . stau agățate de perete. DELAVRANCEA, S. 8. Avea ochii albaștri ai maicei sale valide Targan, roabă răpită de copilă din țara muscălească. SADOVEANU, O. X, 303. Un boiernaș cu anteriu, dar cu șapcă muscălească, se întoarce spre nevasta lui. CAMIL PETRESCU, O. II, 252. Craiu muscănesc Murgu-ncăleca. ALEXICI, L. P. 57. (În descîntece) Gălbenare muscălească, Gălbenare franțuzească, Gălbenare românească. MAT. FOLK. 1 140, cf. 1 512. ◊ C o m p u s: (Bot.) scaiete-muscălesc sau spin-muscălesc, scai-muscănesc = holeră (Xanthium spinosum). Grădina plină de buruieni și de scai-muscănești. RETEGANUL, P. III, 31. ♦ Care făcea parte din populația Moscului, care locuia la Mosc; p. g e n e r. rus. În anul acesta au luat turcii îndărăptu cetatea Assovului de la cozacii muscălești. ȘINCAI, HR. III, 37/1. [Cantemir] era, prin viața pe care o dusese, cînd între turci, cînd între prietenii și rudele sale muscălești, . . . mai degrabă un cosmopolit. IORGA, L. I, 289. 2. Care aparține muscalilor1 (2), care se referă la muscali1. V. b i r j ă r e s c. Cf. SCRIBAN, D. II. S. f. art. (Regional) Numele unei hore cu ritm lent; melodie după care se execută această horă. Cf. VARONE, J. R. 43. – Pl.: muscălești. – Și: (regional) muscănesc, -ească, moscălesc, -ească adj. – Muscal1 + suf. -esc.

MUSCĂLI vb. IV. R e f l. (Învechit și popular) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1), a se face muscal1; a se rusifica. Românul simplu e mult mai solid decît clasa ciocoiască, care, rînd pe rînd, s-a slavonizat, s-a grecit, s-a muscălit și acum a ajuns a se franciza. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70. - Prez. ind.: muscâlesc. – Și: (regional) moscăli vb. IV. ALECSANDRI, P. P. 411. – V. muscal1.

Intrare: muscălesc
muscălesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscălesc
  • muscălescul
  • muscălescu‑
  • muscălească
  • muscăleasca
plural
  • muscălești
  • muscăleștii
  • muscălești
  • muscăleștile
genitiv-dativ singular
  • muscălesc
  • muscălescului
  • muscălești
  • muscăleștii
plural
  • muscălești
  • muscăleștilor
  • muscălești
  • muscăleștilor
vocativ singular
plural
moscălesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moscălesc
  • moscălescul
  • moscălescu‑
  • moscălească
  • moscăleasca
plural
  • moscălești
  • moscăleștii
  • moscălești
  • moscăleștile
genitiv-dativ singular
  • moscălesc
  • moscălescului
  • moscălești
  • moscăleștii
plural
  • moscălești
  • moscăleștilor
  • moscălești
  • moscăleștilor
vocativ singular
plural
muscănesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscănesc
  • muscănescul
  • muscănescu‑
  • muscănească
  • muscăneasca
plural
  • muscănești
  • muscăneștii
  • muscănești
  • muscăneștile
genitiv-dativ singular
  • muscănesc
  • muscănescului
  • muscănești
  • muscăneștii
plural
  • muscănești
  • muscăneștilor
  • muscănești
  • muscăneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: muscăli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muscăli
  • muscălire
  • muscălit
  • muscălitu‑
  • muscălind
  • muscălindu‑
singular plural
  • muscălește
  • muscăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muscălesc
(să)
  • muscălesc
  • muscăleam
  • muscălii
  • muscălisem
a II-a (tu)
  • muscălești
(să)
  • muscălești
  • muscăleai
  • muscăliși
  • muscăliseși
a III-a (el, ea)
  • muscălește
(să)
  • muscălească
  • muscălea
  • muscăli
  • muscălise
plural I (noi)
  • muscălim
(să)
  • muscălim
  • muscăleam
  • muscălirăm
  • muscăliserăm
  • muscălisem
a II-a (voi)
  • muscăliți
(să)
  • muscăliți
  • muscăleați
  • muscălirăți
  • muscăliserăți
  • muscăliseți
a III-a (ei, ele)
  • muscălesc
(să)
  • muscălească
  • muscăleau
  • muscăli
  • muscăliseră
moscăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spin-muscălesc
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spin-muscălesc
  • spinul-muscălesc
plural
genitiv-dativ singular
  • spin-muscălesc
  • spinului-muscălesc
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muscălesc, muscăleascăadjectiv

etimologie:
  • Muscal + -esc. DEX '09 DEX '98

spin-muscălescsubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic