8 definiții pentru musafirlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSAFIRLẤC, musafirlâcuri, s. n. (Înv.; azi depr.) 1. Vizită; p. ext. schimb de vizite, petrecere. 2. (Cu sens colectiv) Musafiri mulți și de tot felul. – Din tc. misafirlik.

MUSAFIRLẤC, musafirlâcuri, s. n. (Înv.; azi depr.) 1. Vizită; p. ext. schimb de vizite, petrecere. 2. (Cu sens colectiv) Musafiri mulți și de tot felul. – Din tc. misafirlik.

musafirlâc sn [At: (a. 1794) ȘIO II1 264 / V: mos~ / Pl: ~uri / E: tc misafirlik] (Înv; șdp) 1 Vizită. 2 (Pex) Schimb de vizite. 3 (Pex) Petrecere cu musafiri. 4 Calitate de a fi musafir. 5 (Csc) Musafiri mulți.

MUSAFIRLÎ́C, musafirlîcuri, s. n. (Învechit, azi de obicei ironic) Vizită. Nemaiavînd nimic pe masă s-a sfîrșit musafirlîcul. ARDELEANU, D. 32.

musafirlî́c n., pl. urĭ (turc. müsafirlik). Vechĭ. Vizită. Azĭ. Iron. Prea mulțĭ musafirĭ: slugile se plictisese de atîta musafirlîc. – În sud mo-. V. ospeție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

musafirlấc (înv.) s. n., pl. musafirlấcuri

musafirlâc s. n., pl. musafirlâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: musafirlâc
musafirlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musafirlâc
  • musafirlâcul
  • musafirlâcu‑
plural
  • musafirlâcuri
  • musafirlâcurile
genitiv-dativ singular
  • musafirlâc
  • musafirlâcului
plural
  • musafirlâcuri
  • musafirlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

musafirlâc învechit depreciativ

etimologie: