opțiuni
  • info

8 definiții pentru musafirlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSAFIRLẤC, musafirlâcuri, s. n. (Înv.; azi depr.) 1. Vizită; p. ext. schimb de vizite, petrecere. 2. (Cu sens colectiv) Musafiri mulți și de tot felul. – Din tc. misafirlik.

MUSAFIRLẤC, musafirlâcuri, s. n. (Înv.; azi depr.) 1. Vizită; p. ext. schimb de vizite, petrecere. 2. (Cu sens colectiv) Musafiri mulți și de tot felul. – Din tc. misafirlik.

musafirlâc sn [At: (a. 1794) ȘIO II1 264 / V: mos~ / Pl: ~uri / E: tc misafirlik] (Înv; șdp) 1 Vizită. 2 (Pex) Schimb de vizite. 3 (Pex) Petrecere cu musafiri. 4 Calitate de a fi musafir. 5 (Csc) Musafiri mulți.

MUSAFIRLÎ́C, musafirlîcuri, s. n. (Învechit, azi de obicei ironic) Vizită. Nemaiavînd nimic pe masă s-a sfîrșit musafirlîcul. ARDELEANU, D. 32.

musafirlî́c n., pl. urĭ (turc. müsafirlik). Vechĭ. Vizită. Azĭ. Iron. Prea mulțĭ musafirĭ: slugile se plictisese de atîta musafirlîc. – În sud mo-. V. ospeție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

musafirlấc (înv.) s. n., pl. musafirlấcuri

musafirlâc s. n., pl. musafirlâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSAFIRLÂC s. v. vizită.

musafirlîc s. v. VIZITĂ.

Intrare: musafirlâc
musafirlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musafirlâc
  • musafirlâcul
  • musafirlâcu‑
plural
  • musafirlâcuri
  • musafirlâcurile
genitiv-dativ singular
  • musafirlâc
  • musafirlâcului
plural
  • musafirlâcuri
  • musafirlâcurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

musafirlâc învechit depreciativ

etimologie: