10 definiții pentru musaca

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSACÁ, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din tc. musakka.

musaca sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ale / E: tc musakka] Mâncare pregătită din felii de pătlăgele vinete, de dovlecei sau de cartofi și din carne tocată, așezate în straturi alternative și prăjite sau coapte.

MUSACÁ, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din tc. musakka.

MUSACÁ s. f. Mîncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de dovlecei sau de cartofi. Să-mi facă la masă... vro plachie, vro musaca. ALECSANDRI, T. I 196.

MUSACÁ ~le f. Produs culinar pregătit din carne tocată și din felii de legume (pătlăgele vinete, dovlecei sau cartofi), așezate în straturi și coapte în cuptor. [Art. musacaua; G.-D. musacalei] /<turc. musakka

musacà f. carne tocată cu pătlăgele vinete: să-mi facă la masă... vr’o musaca AL. [Turc. MUSAKA, lit. stropit].

musacá f. (turc. [d. ar.] musaka; ngr. musakás). Un fel de bucate compuse din carne tocată și feliĭ de patlagele saŭ cartofĭ saŭ fidea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

musacá s. f., art. musacáua, g.-d. art. musacálei; pl. musacále, art. musacálele

musacá s. f., art. musacáua, g.-d. art. musacálei; pl. musacále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

musacá (musacále), s. f. – Mîncare de vinete cu carne tocată. Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin).

Intrare: musaca
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musaca
  • musacaua
plural
  • musacale
  • musacalele
genitiv-dativ singular
  • musacale
  • musacalei
plural
  • musacale
  • musacalelor
vocativ singular
plural

musaca

  • 1. Mâncare preparată din carne tocată și felii de vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să-mi facă la masă... vro plachie, vro musaca. ALECSANDRI, T. I 196.
      surse: DLRLC

etimologie: