MUSACA s. f. Mîncare pregătită din felii de pătlăgele vinete, de dovlecei sau de cartofi și din carne tocată, așezate în straturi alternative și prăjite. Cf. PONTBRIANT, D. Să-mi facă la masă vrun cheșchet, vro plachie, vro musaca . . . , bucate creștinești. ALECSANDRI, T. 505, cf. 74. În obișnuita tăcere furtunoasă a gospodinelor supărate, le-a împărțit pe din două zgura unei musacale de cartofi. V. ROM. mai 1954, 73. – Pl.: musacale. – Din tc. musakka.