9 definiții pentru murmuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURMUIÁLĂ, murmuieli, s. f. (Înv.) Murmur (1). – Murmui + suf. -eală.

murmuia1 sf [At: SLAVICI, N. I., 103 / E: murmui1 + -eală] (Rar) Murmur (1).

MURMUIÁLĂ, murmuieli, s. f. (Rar) Murmur (1). – Murmui + suf. -eală.

MURMUIÁLĂ, murmuieli, s. f. (Rar) Murmur. Auzi de jos, din vale, murmuiala pîraielor. SLAVICI, N. I 104.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murmuiálă (înv.) s. f., g.-d. art. murmuiélii; pl. murmuiéli

murmuiálă s. f., g.-d. art. murmuiélii; pl. murmuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURMUIÁLĂ s. v. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon.

murmuia s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ȘOAPTĂ. ȘOPOT. ZVON.

Intrare: murmuială
murmuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murmuia
  • murmuiala
plural
  • murmuieli
  • murmuielile
genitiv-dativ singular
  • murmuieli
  • murmuielii
plural
  • murmuieli
  • murmuielilor
vocativ singular
plural

murmuială

etimologie:

  • Murmui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09