14 definiții pentru murdărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

murdărie sf [At: CONV. LIT. XXII, 57 / V: (reg) ~ălie / Pl: ~ii / E: murdar + ie] 1 Stare a ceea ce este murdar (1). 2 (Ccr) Strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva Si: jeg, rapăn, (rar) mânjeală, (reg) mâzgală (3), mocicoșag, moșcăleală, muruială (3). 3 Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 Excremente. 5 (Reg) Must (17). 6 (Fig) Caracter, atitudine, comportare sau faptă vrednică de dispreț sau imorală Si: josnicie, mârșăvie. 7 (Rar) Vorbă necuviincioasă, obscenă.

MURDĂRÍE, murdării, s. f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreț, degradantă, josnică; imoralitate, mârșăvie. ♦ Vorbă necuviincioasă, obscenă. – Murdar + suf. -ie.

MURDĂRÍE, murdării, s. f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreț, degradantă, josnică; imoralitate, mârșăvie. ♦ Vorbă necuviincioasă, obscenă. – Murdar + suf. -ie.

MURDĂRÍE, murdării, s. f. 1. Strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva; (concretizat) obiect murdar, bun de aruncat; gunoi. Dar vezi, vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri. REBREANU, R. I 169. Slugile împăratului rîdeau de dînsui și toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. 2. Fig. Faptă josnică, degradantă. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. La cîte murdării nu m-am pretat, ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II 106. ♦ Vorbă necuviincioasă.

MURDĂRÍE ~i f. 1) Strat de impurități care acoperă sau îmbâcsește ceva. 2) Totalitate de lucruri murdare. 3) Lipsă de curățenie. 4) fig. Faptă, acțiune sau vorbă nedemnă de un om onest. /murdar + suf. ~ie

murdărie f. 1. starea celui murdar; 2. lucruri murdare; 3. fig. vorbe necuviincioase.

murdăríe f. (d. murdar). Starea lucrurilor și ființelor murdare. Fig. Faptă saŭ vorbă murdară. Pl. Materiĭ murdare, gunoaĭe.

murdălie sf vz murdărie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murdăríe s. f., art. murdăría, g.-d. art. murdăríei; pl. murdăríi, art. murdăríile

murdăríe s. f., art. murdăría, g.-d. art. murdăríei; pl. murdăríi, art. murdăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURDĂRÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

MURDĂRÍE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scârnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mânjeală, mâzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlâc, necurăție, smârdă. (Plin de ~ din cap până în picioare.) 2. v. gunoi.

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (Plin de ~ din cap pînă în picioare.) 2. gunoi, impuritate, necurățenie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Casă plină de ~ii.)

murdărie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MURDĂRIE. Subst. Murdărie, murdărire, necurățenie, necurăție (înv.), ordură (rar), îngălare (pop.), îngălăciune (înv.); soi (rar), slin (reg.), jeg, rapăn, izină (reg.), izineală (reg.); mînjeală, mînjire, mînjitură (rar), mozoleală (reg.), întinare (reg.), pată, pătare; mîzgăleală, mîzgălitură. Gunoi, goz (reg.). Adj. Murdar, necurat, imund (livr.), sordid (livr.), ordurier (rar), îngălat (pop.); soios, slinos (reg.), jegos, răpănos, nespălat, izinit (reg.), mînjit, mozolit (reg.), întinat (reg.), imos (reg.), pătat, mîzgălit. Gunoios (rar). Vb. A fi murdar. A se murdări, a se soi (rar), a se mînji, a se mozoli (reg.), a se păta, a se întina (rar). A murdări, a îngăla (pop.), a soi (rar), a mînji, a mozoli (reg.), a tămînji (reg.), a păta, a mîzgăli. V. dezordine.

Intrare: murdărie
murdărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murdărie
  • murdăria
plural
  • murdării
  • murdăriile
genitiv-dativ singular
  • murdării
  • murdăriei
plural
  • murdării
  • murdăriilor
vocativ singular
plural