murar¹ sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 499 / Pl: ~i / E: mur¹ + -ar] (Îvr; îs) ~ liber Francmason.

murar² [At: DR XI, 65 / Pl: (1) ~i, (2) / E: mur² + -ar] 1 sm (Trs) Mur² (2) (Rubus). 2 sn Loc unde cresc multe mure¹ (2).

morar¹ sm [At: (a. 1702) ȘTEFANELLI, D. C. 21 /V: (îrg) mur~ / Pl: ~i / E: moară + -ar, sau ml molarius] 1 Proprietar sau conducător al unei mori (1) Si: măcinar (1). 2 Muncitor într-o moară (1) Si: măcinar (2). 3 (Pop; îe) Crapă ~ul de sete Se zice despre cei care nu știu să se folosească de ceea ce au cu prisosință. 4 (Pop) Piuar. 5 Muncitor într-o moară (45). 6 Gândac cu aripile brune sau negre, lucitoare, care trăiește prin mori (1) / Si: gândac de făină (Tenebrio molitor). 7 (Pop; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Pop; art.) Melodie după care se dansează morarul (7). 9 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

murar s. m., pl. murari

Murar, -eț, -iu, Murăr/aș, -ușu v. Morar 2 – 4.

MURAR s. v. mur.

murar s. v. MUR.

MURAR¹ s. m. (Învechit, rar; în sintagma) Murar liber = francmason. Aproape doi ani cît a stat în Germania și puțin în Viena, s-a făcut și membru întru o lojă de murari liberi. BARIȚIU, P. A. I, 499. – Pl.: murari. – Mur¹ + suf. -ar, după germ. [Frei]maurer.

MURAR² s. m., s. n. (Prin sudul Transilv.) S. m. Mur² (2) (Rubus). Cf. GREGORIAN, CL. 60, A III 5. 2. S. n. Loc unde cresc (multe) mure¹ (I 2). Cf. DR. XI, 65, 72, A II 6, III 8. – Pl.: (1) murari, (2) murare. – Mur² + suf. -ar.

MURAR³ s. m. v. morar¹.