12 definiții pentru murătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

murătu sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 9 / Pl: ~ri / E: mura + -ătură] 1 (Mpl) Legumă fermentată, conservată în saramură sau în oțet Si: (reg) murătoare (5). 2 (Îe) Sărătură, sărătură, pân-ajungi la ~ Cine duce un trai prea îmbelșugat, ajunge la sărăcie. 3 (Ban) Argăseală.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. (Mai ales la pl., la sg. cu sens colectiv) Legume conservate în saramură sau în oțet. Murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I 5.

MURĂTÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură

murătură f. 1. mură de legume (varză, castraveți); 2. legume înăcrite.

murătúră f., pl. ĭ. Pl. Legume murate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri

murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).

MURĂTU s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

murătură, murături s. f. (peior.) 1. persoană antipatică. 2. om de nimic, om lipsit de orice calitate. 3. om lipsit de personalitate.

Intrare: murătură
murătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murătu
  • murătura
plural
  • murături
  • murăturile
genitiv-dativ singular
  • murături
  • murăturii
plural
  • murături
  • murăturilor
vocativ singular
plural