11 definiții pentru murătură

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. (Mai ales la pl., la sg. cu sens colectiv) Legume conservate în saramură sau în oțet. Murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I 5.

murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri

murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri

MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).

MURĂTÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură

murătură f. 1. mură de legume (varză, castraveți); 2. legume înăcrite.

murătúră f., pl. ĭ. Pl. Legume murate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoáre. 2. (la pl.) acrituri (pl.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

murătură, murături s. f. (peior.) 1. persoană antipatică. 2. om de nimic, om lipsit de orice calitate. 3. om lipsit de personalitate.

Intrare: murătură
murătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular murătu murătura
plural murături murăturile
genitiv-dativ singular murături murăturii
plural murături murăturilor
vocativ singular
plural