2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNTENIZÁT, -Ă, muntenizați, -te, adj. (Rar) Adaptat la specificul muntenesc (1); transformat după modelul graiului din Muntenia. – V. munteniza.

muntenizat, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 98 / Pl: ~ați, ~e / E: munteniza] 1-2 Adaptat la specificul muntenesc (3-4). 3 (D. graiuri) Transformat după modelul graiului din Muntenia.

MUNTENIZÁT, -Ă, muntenizați, -te, adj. Adaptat la specificul muntenesc (1); transformat după modelul graiului din Muntenia. – V. munteniza.

MUNTENIZÁ, muntenizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A-și însuși sau a face să-și însușească felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor (1). – Muntean + suf. -iza.

munteniza vr [At: C. PETRESCU, R. DR. 125 / Pzi: ~zez / E: muntean1 + -iza] (Rar) A-și însuși felul de a fl, de a se comporta, de a vorbi al locuitorilor din Muntenia.

MUNTENIZÁ, muntenizez, vb. I. Refl. A-și însuși felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor (1). – Muntean + suf. -iza.

MUNTENIZÁ, muntenizez, vb. I. Refl. A-și însuși felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor (2). Interveni Sabina, parodiind accentul lui Nelu, atît de subit muntenizat. C. PETRESCU, C. V. 98.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!muntenizá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se muntenizeáză

muntenizá vb., ind. prez. 3 sg. muntenizeáză

Intrare: muntenizat
muntenizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntenizat
  • muntenizatul
  • muntenizatu‑
  • munteniza
  • muntenizata
plural
  • muntenizați
  • muntenizații
  • muntenizate
  • muntenizatele
genitiv-dativ singular
  • muntenizat
  • muntenizatului
  • muntenizate
  • muntenizatei
plural
  • muntenizați
  • muntenizaților
  • muntenizate
  • muntenizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: munteniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • munteniza
  • muntenizare
  • muntenizat
  • muntenizatu‑
  • muntenizând
  • muntenizându‑
singular plural
  • muntenizea
  • muntenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muntenizez
(să)
  • muntenizez
  • muntenizam
  • muntenizai
  • muntenizasem
a II-a (tu)
  • muntenizezi
(să)
  • muntenizezi
  • muntenizai
  • muntenizași
  • muntenizaseși
a III-a (el, ea)
  • muntenizea
(să)
  • muntenizeze
  • munteniza
  • munteniză
  • muntenizase
plural I (noi)
  • muntenizăm
(să)
  • muntenizăm
  • muntenizam
  • muntenizarăm
  • muntenizaserăm
  • muntenizasem
a II-a (voi)
  • muntenizați
(să)
  • muntenizați
  • muntenizați
  • muntenizarăți
  • muntenizaserăți
  • muntenizaseți
a III-a (ei, ele)
  • muntenizea
(să)
  • muntenizeze
  • muntenizau
  • munteniza
  • muntenizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muntenizat

  • 1. rar Adaptat la specificul muntenesc; transformat după modelul graiului din Muntenia.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi munteniza
    surse: DEX '98 DEX '09

munteniza

  • 1. rar A-și însuși sau a face să-și însușească felul de a fi sau de a vorbi al muntenilor.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Interveni Sabina, parodiind accentul lui Nelu, atît de subit muntenizat. C. PETRESCU, C. V. 98.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muntean + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09