opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNTENÉSC, -EÁSCĂ, muntenești, adj. 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor (1), privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. 2. De (la) munte. – Muntean + suf. -esc.

MUNTENÉSC, -EÁSCĂ, muntenești, adj. 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor (1), privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. 2. De (la) munte. – Muntean + suf. -esc.

muntenesc, ~ească [At: URECHE, ap. TDRG / Pl: ~ești / E: muntean1 + -esc] 1-2 a (Îoc câmpenesc) De (la) munte. 3-5 a Care aparține (Munteniei sau) muntenilor1 (5-6). 6-8 a Privitor (la Muntenia sau) la munteni1 (5-6). 9 a Care provine din Muntenia. 10 a (Înv; îs) Țara Muntenească Țara Românească. 11 a (Îs) Stânjen ~ Veche unitate de măsură a lungimii, egală cu 1,96 m. 12 a (Trs; îs) Curcubetă ~ească sau bolovan ~ Pepene galben. 13 a (Îs) Mere ~ești (rotunde și coadișe) Specie de mere2 (1). 14 sf (Reg) Soi de struguri cu boabe mari și zemoase și cu mulți sâmburi. 15 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 sfa Melodie după care se execută munteneasca (15).

MUNTENÉSC, -EÁSCĂ, muntenești, adj. 1. De munte. Eu știu... să duc să pască turma pe locuri muntenești. EFTIMIU, Î. 142. 2. Din Muntenia, al muntenilor (2). (Învechit și arhaizant) Țara Muntenească = Muntenia. Tomșa, așezat în Țara Muntenească, începu să lovească ținuturile moldovenești din margine. SADOVEANU, O. VII 159.

MUNTENÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru munteni; de muntean. 2) Care este de la munte. /muntean + suf. ~esc

muntenesc a. 1. din Muntenia; 2. se aplică la o rasă de boi mărunți și puțini la putere.

Țara Muntenească f. nume topografic al Munteniei.

muntenésc, -eáscă adj. Al locuitorilor de la munte: port muntenesc. Din Muntenia, al Munteniiĭ: pronunțare muntenească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!munteneásca (dans) s. f. art., neart. munteneáscă, g.-d. art. muntenéștii

munteneásca (dans) s. f. art.

muntenésc adj. m., f. munteneáscă; pl. m. și f. muntenéști

muntenésc adj. m., f. munteneáscă; pl. m. și f. muntenéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUNTENÉSC adj. muntean.

MUNTENESC adj. muntean.

Intrare: munteneasca
munteneasca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: muntenesc
muntenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntenesc
  • muntenescul
  • muntenescu‑
  • muntenească
  • munteneasca
plural
  • muntenești
  • munteneștii
  • muntenești
  • munteneștile
genitiv-dativ singular
  • muntenesc
  • muntenescului
  • muntenești
  • munteneștii
plural
  • muntenești
  • munteneștilor
  • muntenești
  • munteneștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muntenesc

  • 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor, privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muntean (adj.)
    • 1.1. învechit Țara Muntenească = Muntenia
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tomșa, așezat în Țara Muntenească, începu să lovească ținuturile moldovenești din margine. SADOVEANU, O. VII 159.
        surse: DLRLC
  • 2. De (la) munte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Eu știu... să duc să pască turma pe locuri muntenești. EFTIMIU, Î. 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muntean + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09