9 definiții pentru munificent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent.

MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent.

munificent, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr munificent] (Liv) Foarte darnic Si: generos.

MUNIFICÉNT, -Ă adj. (Rar) Generos, foarte darnic; munific. [< fr. munificent].

MUNIFICÉNT, -Ă adj. generos, foarte darnic. (< fr. munificent)

MUNIFICÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este foarte darnic. /<fr. munificent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

munificént (livr.) adj. m., pl. munificénți; f. munificéntă, pl. munificénte

munificént adj. m., pl. munificénți; f. sg. munificéntă, pl. munificénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUNIFICÉNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

munificent adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

Intrare: munificent
munificent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munificent
  • munificentul
  • munificentu‑
  • munificentă
  • munificenta
plural
  • munificenți
  • munificenții
  • munificente
  • munificentele
genitiv-dativ singular
  • munificent
  • munificentului
  • munificente
  • munificentei
plural
  • munificenți
  • munificenților
  • munificente
  • munificentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

munificent

etimologie: