12 definiții pentru munificență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

munificență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~icie~ / Pl: ~țe / E: fr munificence, it munificenza] (Asr) Generozitate.

MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.

MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.

MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Franțuzism rar) Dărnicie, generozitate. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326.

MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].

MUNIFICÉNȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza)

munificénță f., pl. e (lat. munificentia). Dărnicie, liberalitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

munificénță (livr.) s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe

munificénță s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUNIFICÉNȚĂ s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

munificență s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.

Intrare: munificență
munificență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munificență
  • munificența
plural
  • munificențe
  • munificențele
genitiv-dativ singular
  • munificențe
  • munificenței
plural
  • munificențe
  • munificențelor
vocativ singular
plural