mămular [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XIV, 100 / V: (3-4) mum~ sn / Pl: (1) ~i, (3-4) ~e / E: cf tc mamul] (Înv) 1-2 sm Negustor (ambulant) de mărunțișuri. 3 sn Vitrină în care mămularul (1) își expunea marfa. 4 sn (Pre) Ochi de fereastră.

MĂMULAR, mămulari, s. m. (Învechit) Negustor ambulant de mărunțișuri. V. bocceagiu. Era un mămular care-și avea negustoria alături de dogar. CAMIL PETRESCU, O. II 42.

mămular m. mic negustor ambulant care desface pe la țară articole de prima necesitate. [Derivat din turc. MAMELÈ, trafic și corespunzând arhaicului mamelegiu = turc. MAMELEDJI].

mămulár m. (din maĭ vechĭu mamelegiŭ, d. turc. mameleği și mu’ameleği, cămătar, d. mamele, ar. mu’amele, camătă, speculă). Munt. Vechĭ. Negustor ambulant orĭ și stabil care făcea samsarlîc și cămătărie și vindea și obĭecte de manufactură. – Și mumular și mimilingiŭ. Azĭ în Trans. momular, negustor de glugĭ, sape, lopețĭ ș. a. V. boccegiŭ, coropcar, tolbaș, telal, cercelar.

mumular sn vz mămular

mumulár, V. mămular.

mămular (înv.) s. m., pl. mămulari

mămular (înv.) s. m., pl. mămulari

mămular s. m., pl. mămulari

mămular (mămulari), s. m. – Negustor de mărunțișuri. – Var. (Trans.) momular. Tc. mamelo < arab. muamele (Șeineanu, II, 245), cu schimb de suf. – Der. mămulărie, s. f. (tarabă de mărunțișuri).

mămular, mămulari s. m. (intl.) 1. vânzător ambulant. 2. ins; individ.

MĂMULAR s. m., s. n. (Învechit) I. S. m. Negustor (ambulant) de mărunțișuri. Oprea mămular (a. 1 780). IORGA, S. D. XIV, 100. Cel mai iscusit contrabandist de mărfuri își strecura la bogasierii, marchidanii, mămularii și tutungiii din tîrg, barișele, grimelele, alageaua, meșii, imineii. CHIRIȚESCU, GR. 13, cf. CONV. LIT. XLIV₂, 552. II. S. n. Vitrină în care mămularul (1) își expunea marfa ; p. r e s t r. ochi de fereastră, geam. Cf. KLEIN, D. 230, 231, LB, POLIZU. - Pl.: (1) mămulari, (II) mămulare. – Și: mumulár s. n. POLIZU. – Cf. tc. m a m u l „obiect fabricat”.