mumular sn vz mămular

mumulár, V. mămular.

mămulár m. (din maĭ vechĭu mamelegiŭ, d. turc. mameleği și mu’ameleği, cămătar, d. mamele, ar. mu’amele, camătă, speculă). Munt. Vechĭ. Negustor ambulant orĭ și stabil care făcea samsarlîc și cămătărie și vindea și obĭecte de manufactură. – Și mumular și mimilingiŭ. Azĭ în Trans. momular, negustor de glugĭ, sape, lopețĭ ș. a. V. boccegiŭ, coropcar, tolbaș, telal, cercelar.