10 definiții pentru mulgător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULGĂTÓR, -OÁRE, mulgători, -oare, s. m. și f., adj.[1] 1. S. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile, caprele. 2. Adj. (Pop.; despre oi, vaci, capre) Care se (poate) mulge, care are lapte; mulgară. – Mulge + suf. -ător.

  1. Adjectivul are numai forme de feminin. — gall

mulgător, ~oare [At: PSALT. 162 / Pl: ~i, ~oare / E: mulge + -ător] 1-2 sf, af (Oaie, vacă etc.) care dă lapte, care se mulge Si: (reg) mulgară (1-2), mulgașă (1- 2), mulgăreață (1-2), (Ban) mulzare (1-2). 3 smf Persoană care mulge oile, vacile etc. 4 smf (Om; îc) ~ul~capelor Lipitoare (Hirudo medicinalis). 5 sf (Reg) Deschizătură de la strungă, pe unde trec oile la muls. 6 sf (Reg; pgn) Strungă. 7 sf (Reg) Parte a după-amiezii, în jurul orei 6, când se mulg oile.

MULGĂTÓR, -OÁRE, mulgători, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile, caprele. 2. Adj. (Pop.; despre oi, vaci) Care se (poate) mulge, care are lapte; mulgară. – Mulge + suf. -ător.

MULGĂTÓR, -OARE, mulgători, -oare, s. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile etc.

MULGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător care mulge vacile, oile sau caprele. /a mulge + suf. ~ător

îngrijitór-mulgătór s. m. Îngrijitor de vite care se ocupă și cu mulsul ◊ „Cel mai vârstnic îngrijitor-mulgător din județul Sibiu, dar și cel mai bun, are 70 de ani.” R.l. 28 X 76 p. 5; v. și recordist (din îngrijitor + mulgător)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mulgătór s. m., pl. mulgătóri

mulgătór s. m., adj. m., pl. mulgătóri; f. sg. și pl. mulgătoáre, g.-d. sg. art. mulgătoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULGĂTÓR s. (reg.) mulgar, mulgaș, zărar. (~ de vaci.)

MULGĂTOR s. (reg.) mulgar, mulgaș, zărar. (~ de vaci.)

Intrare: mulgător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgător
  • mulgătorul
  • mulgătoru‑
plural
  • mulgători
  • mulgătorii
genitiv-dativ singular
  • mulgător
  • mulgătorului
plural
  • mulgători
  • mulgătorilor
vocativ singular
  • mulgătorule
plural
  • mulgătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulgător, -oare (persoană) mulgătoare

etimologie:

  • Mulge + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09