2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mulțit1 sn [At: PSALT. 53 / Pl: (rar) ~uri / E: ns cf mulți (pll mult)] (Înv) Mulțime (1).

mulțit2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: mulți] (Înv) Multiplu (5).

mulți vtr [At: PSALT. 3 / Pzi: esc / E: mult] (Înv) 1-2 A (se) înmulți.

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

mulțíe și -íre f. și -ít n., pl. urĭ. Vechĭ. Mulțime.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULȚÍT s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

mulțit s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.

MULȚÍ vb. v. crește, înmulți, mări, ridica, spori, urca.

mulți vb. v. CREȘTE. ÎNMULȚI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA.

Intrare: mulțit
mulțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțit
  • mulțitul
  • mulțitu‑
  • mulți
  • mulțita
plural
  • mulțiți
  • mulțiții
  • mulțite
  • mulțitele
genitiv-dativ singular
  • mulțit
  • mulțitului
  • mulțite
  • mulțitei
plural
  • mulțiți
  • mulțiților
  • mulțite
  • mulțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mulți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulți
  • mulțire
  • mulțit
  • mulțitu‑
  • mulțind
  • mulțindu‑
singular plural
  • mulțește
  • mulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțesc
(să)
  • mulțesc
  • mulțeam
  • mulții
  • mulțisem
a II-a (tu)
  • mulțești
(să)
  • mulțești
  • mulțeai
  • mulțiși
  • mulțiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțește
(să)
  • mulțească
  • mulțea
  • mulți
  • mulțise
plural I (noi)
  • mulțim
(să)
  • mulțim
  • mulțeam
  • mulțirăm
  • mulțiserăm
  • mulțisem
a II-a (voi)
  • mulțiți
(să)
  • mulțiți
  • mulțeați
  • mulțirăți
  • mulțiserăți
  • mulțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțesc
(să)
  • mulțească
  • mulțeau
  • mulți
  • mulțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)