MULȚI vb. IV. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) înmulți, a spori, a crește (ca număr). Doamne, ce se mulțiră (î n m u l ț i r ă D) dodeitorii miei. PSALT. 3. Nu vom înceta a ruga pre Dumnezău . . . să-ți înmulțască anii măriii tale, cum mulți și anii lui Ezekiil. N. TEST. (1648), [prefață] IV^r/23. Milă și pace mulțească-să voao. ib. 182^r/14. Partida republicană vechie se mulțise tare. BARIȚIU, P. A. II, 6, cf. 13. – Prez. ind.: mulțesc. – V. mult.