16 definiții pentru mulțam

din care

Explicative DEX

MULȚAM interj. (Pop.; adesea cu valoare verbală) Cuvânt cu care se răspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprimă cuiva mulțumirea, recunoștința etc. pentru un serviciu, un dar etc. – Din mulțămi (derivat regresiv).

MULȚAM interj. (Pop.; adesea cu valoare verbală) Cuvânt cu care se răspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprimă cuiva mulțumirea, recunoștința etc. pentru un serviciu, un dar etc. – Din mulțămi (derivat regresiv).

mulțam [At: ȚICHINDEAL, F. 342/26 / V: mol~, ~țăm, (abr) țam, țum / A și: mul~ / Pl: (3-5) ămuri, (rar, sm) ~țămi / E: mulțămi drr] 1-2 i Cuvânt prin care (se exprimă satisfacția, recunoștința sau) se adresează unei persoane mulțumiri pentru un dar, un serviciu, o îndatorire etc. Si: a mulțumi (4), (frm) mersi. 3 sn Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări. 4 sn Formulă de politețe prin care se răspunde la primirea unui dar, unui serviciu etc. 5 sn (Pop; îe) Cum îi bună ziua, așa-i ~țămu Cum faci un lucru, așa ți se răspunde.

mulțam! int. Tr. mulțămim: mulțam, Doamne!

molțam i, sn vz mulțam

mulțăm i, sn vz mulțam

țam i, sn vz mulțam

țum i, sn vz mulțam

mulțămésc (est) și mulțumésc (vest) v. intr. (din *mulțănesc, d. mulțĭ anĭ, adică urez cuĭva să trăĭască mulțĭ anĭ). Îmĭ arăt pin vorbe recunoștința p. o îndatorire, o binefacere, un dar: ĭ-a mulțămit că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boĭeru l-a mulțămit c’un galben. Satisfac, las mulțămit: acest răspuns l-a mulțămit. V. refl. Îs mulțămit, nu pretind maĭ mult: țăranu Român se mulțămește cu puțin. Foarte mulțămesc! expresiune de mulțămire de multe orĭ ironică și de refuz. – Vechĭ și -imesc. Azĭ în Trans. și mulțám, mulțămesc!

Ortografice DOOM

mulțam (pop.) interj.

mulțam (pop.) interj.

mulțam interj.

Sinonime

MULȚAM interj. v. mersi, mulțumesc.

mulțam interj. v. MERSI. MULȚUMESC.

Regionalisme / arhaisme

mulțám, s.n. Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau la primirea unui dar; mulțumesc. (Trans. și Maram.). – Der. regr. din mulțămi (DEX, MDA).

mulțam, s.n. – Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau la primirea unui dar; mulțumesc. (Trans. și Maram.). – Der. regr. din mulțămi (DEX, MDA).

mulțam, s.n. – Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau la primirea unui dar; mulțumesc. Termen specific în Trans. și Maram. – Din mulțămi.

Tezaur

MULȚAM interj., s. n. (Ban., Transilv., Mold.) 1. Interj. (Adesea cu valoare verbală) Cuvînt cu care se răspunde la o urare sau la un salut sau prin care se exprimă satisfacția, recunoștința, mulțumirea pentru un dar, un serviciu, o îndatorire etc.; mulțumesc !, v. m u l ț u m i (2, 3), (franțuzism) mersi ! Cînd îi dau un bănuț, el zice. . . mulțam și bogdaprosti. ȚICHINDEAL, F. 342/26. A primit. . . tutunul pe care i l-am întins. Ne-a spus mulțam cu prietenie. SADOVEANU, O. X, 395. Poftă bună. – Mulțam ! ALR I 1 499/75. Dumnezo ț-ajute. – Molțam l ib. 1501/33, cf. 1 506/93. ◊ (Întărit prin „mare”) Să trăiți. . . – Mare mulțam. VICIU, COL. 172. ◊ (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de” și arătînd motivul pentru care se mulțumește) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II, 296. ◊ (Urmat de un vocativ indicînd persoana căreia i se mulțumește) Mulțam, mîndră drăgăstoasă, Ce știi de vorbă frumoasă. MARIAN, NA. 117. Atunci moașa țipă de bucurie: mulțam, Doamne. RETEGANUL, P. I, 12, cf. MERA, L. B. 80. Avem distul, mulțam Doamne. ALR II 3 489/95. ◊ (Urmat de un dativ) Sănătate bună. – Mulțam dumitale. ALR I 1 498/156. Am de toate, mulțam lu Dumnezău. ALR II 3 489/219. (În formă prescurtată) Bună noaptea ! – țam-mitale. EMINESCU, L. P. 126, cf. 127. ◊ (Însoțit de un dativ și de un vocativ, ambele indicînd persoana căreia i se mulțumește) Doamne, ție-ți mulțam ! BENIUC, V. CUC. 41. Bună dimineața. . . Mulțăm d-voastră, Băieți militari ! TEODORESCU, P. P. 173. Mulțam țîie, Stanc-a noastă. ALEXICI, L. P. 191, cf. ANT. LIT. POP. 1, 116. (În formă prescurtată) Ioana răspunse: Țum-tale, surată Marițo. ap. HEM [Addenda] XXI. 2. S. n. Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau se mulțumește pentru un dar, un serviciu etc. Bani nu avea; mulțamul, deși ar fi fost din inimă, totuși ar fi prea puțin. F (1891), 166. Oameni la care le faci bine, nu aștepți mulțam de la ei. ALR II 3 088/334. Cum îi bună ziua, așa-i mulțămu (=cum faci un lucru, așa îl ai). ZANNE, P. IV, 203. – Accentuat și: múlțam. ALR I 1 499/93, 1 501/96, 1 502/170, 1 503/170, 1 504/170. – Pl.: (2, rar) mulțămuri (ZANNE, P. IV, 203) și (m.) mulțămi (CIHAC, I, 172). – Și: mulțam, molțam, (forme prescurtate) țam, țum interj., s. n. – Postverbal de la mulțămi.

Intrare: mulțam
mulțam interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mulțam
molțam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mulțăm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulțaminterjecție

  • 1. popular (Adesea cu valoare verbală) Cuvânt cu care se răspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprimă cuiva mulțumirea, recunoștința etc. pentru un serviciu, un dar etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic