16 definiții pentru mulțam
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- sinonime (2)
- regionalisme (3)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MULȚAM interj. (Pop.; adesea cu valoare verbală) Cuvânt cu care se răspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprimă cuiva mulțumirea, recunoștința etc. pentru un serviciu, un dar etc. – Din mulțămi (derivat regresiv).
MULȚAM interj. (Pop.; adesea cu valoare verbală) Cuvânt cu care se răspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprimă cuiva mulțumirea, recunoștința etc. pentru un serviciu, un dar etc. – Din mulțămi (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mulțam [At: ȚICHINDEAL, F. 342/26 / V: mol~, ~țăm, (abr) țam, țum / A și: mul~ / Pl: (3-5) ~țămuri, (rar, sm) ~țămi / E: mulțămi drr] 1-2 i Cuvânt prin care (se exprimă satisfacția, recunoștința sau) se adresează unei persoane mulțumiri pentru un dar, un serviciu, o îndatorire etc. Si: a mulțumi (4), (frm) mersi. 3 sn Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări. 4 sn Formulă de politețe prin care se răspunde la primirea unui dar, unui serviciu etc. 5 sn (Pop; îe) Cum îi bună ziua, așa-i ~țămu Cum faci un lucru, așa ți se răspunde.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulțam! int. Tr. mulțămim: mulțam, Doamne!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molțam i, sn vz mulțam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulțăm i, sn vz mulțam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țam i, sn vz mulțam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țum i, sn vz mulțam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mulțămésc (est) și mulțumésc (vest) v. intr. (din *mulțănesc, d. mulțĭ anĭ, adică urez cuĭva să trăĭască mulțĭ anĭ). Îmĭ arăt pin vorbe recunoștința p. o îndatorire, o binefacere, un dar: ĭ-a mulțămit că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boĭeru l-a mulțămit c’un galben. Satisfac, las mulțămit: acest răspuns l-a mulțămit. V. refl. Îs mulțămit, nu pretind maĭ mult: țăranu Român se mulțămește cu puțin. Foarte mulțămesc! expresiune de mulțămire de multe orĭ ironică și de refuz. – Vechĭ și -imesc. Azĭ în Trans. și mulțám, mulțămesc!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mulțam (pop.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mulțam (pop.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mulțam interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MULȚAM interj. v. mersi, mulțumesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mulțam interj. v. MERSI. MULȚUMESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mulțám, s.n. Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau la primirea unui dar; mulțumesc. (Trans. și Maram.). – Der. regr. din mulțămi (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
mulțam, s.n. – Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau la primirea unui dar; mulțumesc. (Trans. și Maram.). – Der. regr. din mulțămi (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mulțam, s.n. – Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau la primirea unui dar; mulțumesc. Termen specific în Trans. și Maram. – Din mulțămi.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
MULȚAM interj., s. n. (Ban., Transilv., Mold.) 1. Interj. (Adesea cu valoare verbală) Cuvînt cu care se răspunde la o urare sau la un salut sau prin care se exprimă satisfacția, recunoștința, mulțumirea pentru un dar, un serviciu, o îndatorire etc.; mulțumesc !, v. m u l ț u m i (2, 3), (franțuzism) mersi ! Cînd îi dau un bănuț, el zice. . . mulțam și bogdaprosti. ȚICHINDEAL, F. 342/26. A primit. . . tutunul pe care i l-am întins. Ne-a spus mulțam cu prietenie. SADOVEANU, O. X, 395. Poftă bună. – Mulțam ! ALR I 1 499/75. Dumnezo ț-ajute. – Molțam l ib. 1501/33, cf. 1 506/93. ◊ (Întărit prin „mare”) Să trăiți. . . – Mare mulțam. VICIU, COL. 172. ◊ (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de” și arătînd motivul pentru care se mulțumește) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II, 296. ◊ (Urmat de un vocativ indicînd persoana căreia i se mulțumește) Mulțam, mîndră drăgăstoasă, Ce știi de vorbă frumoasă. MARIAN, NA. 117. Atunci moașa țipă de bucurie: mulțam, Doamne. RETEGANUL, P. I, 12, cf. MERA, L. B. 80. Avem distul, mulțam Doamne. ALR II 3 489/95. ◊ (Urmat de un dativ) Sănătate bună. – Mulțam dumitale. ALR I 1 498/156. Am de toate, mulțam lu Dumnezău. ALR II 3 489/219. (În formă prescurtată) Bună noaptea ! – țam-mitale. EMINESCU, L. P. 126, cf. 127. ◊ (Însoțit de un dativ și de un vocativ, ambele indicînd persoana căreia i se mulțumește) Doamne, ție-ți mulțam ! BENIUC, V. CUC. 41. Bună dimineața. . . Mulțăm d-voastră, Băieți militari ! TEODORESCU, P. P. 173. Mulțam țîie, Stanc-a noastă. ALEXICI, L. P. 191, cf. ANT. LIT. POP. 1, 116. (În formă prescurtată) Ioana răspunse: Țum-tale, surată Marițo. ap. HEM [Addenda] XXI. 2. S. n. Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau se mulțumește pentru un dar, un serviciu etc. Bani nu avea; mulțamul, deși ar fi fost din inimă, totuși ar fi prea puțin. F (1891), 166. Oameni la care le faci bine, nu aștepți mulțam de la ei. ALR II 3 088/334. Cum îi bună ziua, așa-i mulțămu (=cum faci un lucru, așa îl ai). ZANNE, P. IV, 203. – Accentuat și: múlțam. ALR I 1 499/93, 1 501/96, 1 502/170, 1 503/170, 1 504/170. – Pl.: (2, rar) mulțămuri (ZANNE, P. IV, 203) și (m.) mulțămi (CIHAC, I, 172). – Și: mulțam, molțam, (forme prescurtate) țam, țum interj., s. n. – Postverbal de la mulțămi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulțaminterjecție
etimologie:
- mulțămi DEX '09 DEX '98