12 definiții pentru muiercea muierce


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIÉRCEA, muiercea, s. m. (Pop.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. [Var.: muiérce s. f.] – Din muiere1.

muĭércea (ea dift.) s. fără pl., gen. al luĭ. Fam. Epitet unuĭ om mueratic.

muierce sm [At: POLIZU / V: ~a / Pl: ? / E: drr muiercios] (Prt) 1 Bărbat afemeiat Si: (reg) muierotcă (1), muiergiu. 2 Om fricos, laș. 3 Bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o muiere (1) Si: (reg) muieroteă (2).

MUIÉRCE s. f. (Peior.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. – Din muiere1.[1]

  1. După DEX’09 și alte surse, și: muiercea. LauraGellner

muierce m. 1. cel ce umblă după femei; 2. fig. mișel, fricos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muiércea (pop.) s. m., g.-d. lui muiércea; pl. muiércea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muiérce s.m. (reg.) 1. cel ce umblă după femei. 2. (fig.) bărbat mișel, fricos.

Intrare: muiercea
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muiercea
plural
  • muiercea
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muierce
plural
  • muierce
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

muiercea muierce

  • 1. peiorativ Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: afemeiat crai

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98