MUIERCEA, muiercea, s. m. (Pop.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. [Var.: muierce s. f.] – Din muiere¹.

muiercea sm vz muierce

muĭércea (ea dift.) s. fără pl., gen. al luĭ. Fam. Epitet unuĭ om mueratic.

MUIERCE s. f. v. muiercea.

muierce sm [At: POLIZU / V: ~a / Pl: ? / E: drr muiercios] (Prt) 1 Bărbat afemeiat Si: (reg) muierotcă (1), muiergiu. 2 Om fricos, laș. 3 Bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o muiere (1) Si: (reg) muieroteă (2).

MUIERCE s. f. (Peior.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. – Din muiere¹.^[1]

muierce m. 1. cel ce umblă după femei; 2. fig. mișel, fricos.

!muiercea (pop.) s. m., g.-d. art. lui muiercea; pl. muiercea

muiercea (pop.) s. m., g.-d. lui muiercea; pl. muiercea

muierce/muiercea s. m.

MUIERCE s. v. afemeiat, crai.

muierce s. v. AFEMEIAT. CRAI.

muierce s.m. (reg.) 1. cel ce umblă după femei. 2. (fig.) bărbat mișel, fricos.

MUIÉRCEA s. m. v. muierce.