8 definiții pentru muhur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUHUR s. n. (Înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. – Din tc. mühür.
muhur sn [At: (a. 1707) ap. TDRG / Pl: ? / E: tc mühür] (Tcî) Sigiliu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUHUR s. n. (Turcism înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. – Din tc. mühür.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muhúr n., pl. e (turc. ar. mühür, sigil). Vechĭ. Rar. Sigil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muhur s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUHUR s. v. pecete, sigiliu, ștampilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muhur s. v. PECETE. SIGILIU. ȘTAMPILĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
muhur (-ruri), s. n. – Sigiliu. Tc. (per.) mühür (Șeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv. – Der. muhurdar, s. m. (înv., păstrătorul sigiliului domnitorului sau al sultanului), din tc. mühürdar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muhursubstantiv neutru
etimologie:
- mühür DEX '98 DEX '09