MUHAFIZ, muhafizi, s. m. (Înv.) Comandant militar turc al unei cetăți. – Din tc. muhafiz.

muhafiz sm [At: BELDIMAN, E. 68/9 / V: ~fâz / Pl: ~i / E: tc muhafiz] (Tcî) Comandant militar turc al unei cetăți Vz guvernator.

MUHAFIZ, muhafizi, s. m. (Turcism înv.) Comandant militar turc al unei cetăți. – Din tc. muhafiz.

MUHAFIZ, muhafizi, s. m. (Turcism învechit) Comandantul unei cetăți turcești. Să faceți mehtup către muhafizii sehaturilor dupe marginea Dunării, ca să vă dea ajutorul trebuincios. FILIMON, C. 240.

muhafíz m. (turc. ar. muhafiz). Vechĭ. Rar. Comandant de cetate turcească.

muhafâz sm vz muhafiz

muhafiz (înv.) s. m., pl. muhafizi

muhafiz (înv.) s. m., pl. muhafizi

muhafiz s. m., pl. muhafizi

muhafiz (muhafizi), s. m. – Comandant de fortăreață sau de închisoare. Tc. (arab.) muhafiz „gardă” (Șeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv.

MUHAFÍZ s. m. (Turcism învechit) Comandant militar turc al unei cetăți. V. g u v e r n a t o r. Mehmet Pașa, muhafizul Silistrei. BELDIMAN, E. 68/9, cf. 22/5. Taleri 25 000 au dat luminăția sale Hacă Pașa, muhafizul Giurgiuvului (a. 1822). DOC. EC. 245. Să faceți mehtup către muhafizii serhaturilor după marginea Dunării, ca să vă dea ajutorul trebuincios. FILIMON, O. I, 247. Poarta rămîne ferm hotărîtă. . . să trimită muhafizi (guvernatori militari) pînă la numirea și instalarea voievozilor. OȚETEA, T. V. 209. – Pl.: muhafizi. - Și: muhafíz s. m. – Din tc. muhafız.