Definiția cu ID-ul 1344676:

Tezaur

MUHAFÍZ s. m. (Turcism învechit) Comandant militar turc al unei cetăți. V. g u v e r n a t o r. Mehmet Pașa, muhafizul Silistrei. BELDIMAN, E. 68/9, cf. 22/5. Taleri 25 000 au dat luminăția sale Hacă Pașa, muhafizul Giurgiuvului (a. 1822). DOC. EC. 245. Să faceți mehtup către muhafizii serhaturilor după marginea Dunării, ca să vă dea ajutorul trebuincios. FILIMON, O. I, 247. Poarta rămîne ferm hotărîtă. . . să trimită muhafizi (guvernatori militari) pînă la numirea și instalarea voievozilor. OȚETEA, T. V. 209. – Pl.: muhafizi. - Și: muhafíz s. m. – Din tc. muhafız.