2 intrări
13 definiții
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- tezaur (2)
Explicative DEX
mugător, ~oare a vz mugitor
MUGITOR, -OARE, mugitori, -oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugește (I); mugind. 2. P. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. – Mugi + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUGITOR, -OARE, mugitori, -oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugește (I); mugind. 2. P. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. – Mugi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mugitoriu a vz mugitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUGITOR, -OARE, mugitori, -oare, adj. (Despre ape și despre furtuni) Care vuiește, care hăuiește puternic. Un torent ce-și prăvălește cursul de-apă peste stăvili Nu s-azvîrle printre pietre cu asalt mai mugitor. MACEDONSKI, O. I 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUGITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre unele animale) Care mugește. 2) (despre vânt, valuri etc.) Care vuiește; cu proprietatea de a vui; vuitor. /a mugi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mugitor a. care mugește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mugitor adj. m., pl. mugitori; f. sg. și pl. mugitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mugitor adj. m., pl. mugitori; f. sg. și pl. mugitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mugitor adj. m., pl. mugitori; f. sg. și pl. mugitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MUGITOR adj. (rar) mugind. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUGITOR adj. (rar) mugind. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MUGĂTÓR, -OÁRE adj. v. mugitor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUGITOR, -OARE adj. Care mugește, 1. (Despre unele animale) Cf. m u g i (I). Cămila easte dobitoc . . . mugitoriu. CANTEMIR, IST. 89. II. P. a n a l. 1. (Despre elemente ale naturii, în special despre ape) Cf. mugi (II 2). Valurile rnugitoare se luptau între sine. ASACHI, S. L. II, 19. ◊ Fig. [Torentul] s-azvîrle printre pietre cu asalt. . . mugitor. MACEDONSKI, O. I, 105. Stînci mugitoare-n adînc. COȘBUC, AE. 16. 2. (Despre unele instrumente muzicale) Cf. m u g i (II 3). Marșul suna în cornuri mugătoare. BUDAI-DELEANU, Ț. 97. – Pl.: mugitori, -oare. – Și: (învechit) mugitoriu, mugătór, -oáre adj. – Mugi + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mugitor, mugitoareadjectiv
- 2. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vuitor
- Un torent ce-și prăvălește cursul de-apă peste stăvili Nu s-azvîrle printre pietre cu asalt mai mugitor. MACEDONSKI, O. I 105. DLRLC
-
etimologie:
- Mugi + -tor. DEX '98 DEX '09